Misiunea preotului în realităţi sociale degradate: de la Palermo, mărturia pr. Antonio
Garau
RV 16 aug 2009. Uneori preoţii îşi desfăşoară apostolatul în situaţii
foarte grele, cum sunt cei care se află sub ameninţarea criminalităţii organizate
şi trebuie să accepte un regim de protecţie din partea forţelor de ordine.
Într-o asemenea situaţie se află preotul italian Antonio Garau, astăzi paroh la Palermo,
în Sicilia, unde găsindu-se în cartiere de degradare urbană, trebuie
să trăiască sub escorta poliţiei.
Pentru o reflecţie despre
misiunea preotului în atare situaţii, redacţia centrală l-a contactat
pe pr. Antonio Garau: • "Vocaţia mea s-a născut dintr-o experienţă de viaţă
la moartea tatălui meu, când aveam opt ani, după care am crescut în mijlocul preoţilor.
Mai precis, am ajuns între preoţii Sf. Ioan Bosco şi ca
experienţă, a fost foarte bună, foarte frumoasă. Personalitatea acestui sfânt mi-a
lăsat o adâncă impresie. Şi în acest fel, din acea zi, încet încet, am cultivat aspiraţia
de a păşi mai departe pe drumul preoţiei. Ca seminarist, am avut ocazia să vizitez
penitenciarul de minori (de la Ucciardone) şi contactul cu aceşti adolescenţi a dat
un avânt de mare amploare în a alege preoţia. Ulterior, de când
am devenit preot, am fost mereu în cartiere din 'linia întâi', pentru a spune astfel".
De a lungul anilor de minister sacerdotal, ce anume v-a marcat în mod
deosebit? • "Trebuie să spun mai întâi că cea mai frumoasă este experienţa
îndurării lui Dumnezeu, atât atunci când o primim cât şi atunci când o dăruim. Odată,
pregătind o fetiţă la Prima Sf. Împărtăşanie, care avea doar nouă ani, a venit şi
mi-a spus: 'trebuie să cer iertare de la Isus pentru că încă nu reuşesc să-l pun pe
primul loc în viaţa mea'. După ce s-a spovedit, mi-au dat lacrimile. În fiecare zi
mă simt tot mai mic în trăirea acestui sacrament, datorită importanţei pe care o are
dar şi mărturiei la care sunt chemat zi de zi în numele Domnului".
Care
sunt momentele de încercare pe care le simte pr. Antonio Garau? • "Momentele
'grele' sunt multe, au fost multe! Din '93 pînă în '99 am trăit sub escorta
poliţiei, pentru că după moartea pr. Puglisi, oraşul Palermo a trecut prin clipe dramatice.
Părea că nu mai există speranţă. Atunci a fost un moment foarte greu pentru că am
rămas singur, cu escorta după mine, să lupt împotriva mafiei, să înfrunt un adevărat
pelerinaj în lungul şi latul Italiei ca să vorbesc la cât mai mulţi despre lupta împotriva
mafiei şi să trezesc conştiinţele. Tot la fel, momente grele au fost şi când a trebuit
să fiu transferat din parohie: după zece ani am ajuns într-un context diferit, acolo
unde m-a trimis card. De Giorgi. Înainte nu aveam structuri, dar aveam persoanele;
apoi, aveam structurile dar nu aveam persoanele. Mă plimbam deseori singur pe terenul
de fotbal, mă rugam şi spuneam: 'Doamne, dar pînă la urmă, de ce m-ai adus aici? Am
de toate, dar nu am credincioşi. Atunci, la ce bun?'. Însă trebuie să spun că harul
lui Dumnezeu m-a ajutat întotdauna. Şi dacă astăzi sunt în continuare preot, se datorează
faptului că mi-am pus viaţa în mâinile părintelui meu spiritual, care m-a ajutat întotdeauna,
mi-a stat alături, m-a călăuzit în lumina Cuvântului lui Dumnezeu, în lumina discernământului
asupra vieţii mele, încurajându-mă să merg înainte cu ajutorul unor sfaturi întotdeauna
foarte bune".