2009-08-16 15:32:27

Misiunea preotului în realităţi sociale degradate: de la Palermo, mărturia pr. Antonio Garau


RV 16 aug 2009. Uneori preoţii îşi desfăşoară apostolatul în situaţii foarte grele, cum sunt cei care se află sub ameninţarea criminalităţii organizate şi trebuie să accepte un regim de protecţie din partea forţelor de ordine. Într-o asemenea situaţie se află preotul italian Antonio Garau, astăzi paroh la Palermo, în Sicilia, unde găsindu-se în cartiere de degradare urbană, trebuie să trăiască sub escorta poliţiei.

Pentru o reflecţie despre misiunea preotului în atare situaţii, redacţia centrală l-a contactat pe pr. Antonio Garau:
"Vocaţia mea s-a născut dintr-o experienţă de viaţă la moartea tatălui meu, când aveam opt ani, după care am crescut în mijlocul preoţilor. Mai precis, am ajuns între preoţii Sf. Ioan Bosco şi ca experienţă, a fost foarte bună, foarte frumoasă. Personalitatea acestui sfânt mi-a lăsat o adâncă impresie. Şi în acest fel, din acea zi, încet încet, am cultivat aspiraţia de a păşi mai departe pe drumul preoţiei. Ca seminarist, am avut ocazia să vizitez penitenciarul de minori (de la Ucciardone) şi contactul cu aceşti adolescenţi a dat un avânt de mare amploare în a alege preoţia. Ulterior, de când am devenit preot, am fost mereu în cartiere din 'linia întâi', pentru a spune astfel".

De a lungul anilor de minister sacerdotal, ce anume v-a marcat în mod deosebit?
"Trebuie să spun mai întâi că cea mai frumoasă este experienţa îndurării lui Dumnezeu, atât atunci când o primim cât şi atunci când o dăruim. Odată, pregătind o fetiţă la Prima Sf. Împărtăşanie, care avea doar nouă ani, a venit şi mi-a spus: 'trebuie să cer iertare de la Isus pentru că încă nu reuşesc să-l pun pe primul loc în viaţa mea'. După ce s-a spovedit, mi-au dat lacrimile. În fiecare zi mă simt tot mai mic în trăirea acestui sacrament, datorită importanţei pe care o are dar şi mărturiei la care sunt chemat zi de zi în numele Domnului".

Care sunt momentele de încercare pe care le simte pr. Antonio Garau?
"Momentele 'grele' sunt multe, au fost multe! Din '93 pînă în '99 am trăit sub escorta poliţiei, pentru că după moartea pr. Puglisi, oraşul Palermo a trecut prin clipe dramatice. Părea că nu mai există speranţă. Atunci a fost un moment foarte greu pentru că am rămas singur, cu escorta după mine, să lupt împotriva mafiei, să înfrunt un adevărat pelerinaj în lungul şi latul Italiei ca să vorbesc la cât mai mulţi despre lupta împotriva mafiei şi să trezesc conştiinţele. Tot la fel, momente grele au fost şi când a trebuit să fiu transferat din parohie: după zece ani am ajuns într-un context diferit, acolo unde m-a trimis card. De Giorgi. Înainte nu aveam structuri, dar aveam persoanele; apoi, aveam structurile dar nu aveam persoanele. Mă plimbam deseori singur pe terenul de fotbal, mă rugam şi spuneam: 'Doamne, dar pînă la urmă, de ce m-ai adus aici? Am de toate, dar nu am credincioşi. Atunci, la ce bun?'. Însă trebuie să spun că harul lui Dumnezeu m-a ajutat întotdauna. Şi dacă astăzi sunt în continuare preot, se datorează faptului că mi-am pus viaţa în mâinile părintelui meu spiritual, care m-a ajutat întotdeauna, mi-a stat alături, m-a călăuzit în lumina Cuvântului lui Dumnezeu, în lumina discernământului asupra vieţii mele, încurajându-mă să merg înainte cu ajutorul unor sfaturi întotdeauna foarte bune".

 
Aici, serviciul audio: RealAudioMP3







All the contents on this site are copyrighted ©.