Consideraţii la Duminica a XX-a: "Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu, rămâne în mine şi eu în el"

(RV - 15 august 2009) E ziua Domnului! În Duminica a XX-a din Timpul liturgic ordinar citim la Sfânta Liturghie finalul discursului lui Isus despre Pâinea Vieţii, din Evanghelia după Ioan cap. 6: „Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu, rămâne în mine şi eu în el” spune Domnul.
Cum e posibil? „Cum poate acesta să ne dea trupul să-l mâncăm?” Aceasta era obiecţia, bine cunoscută lui Ioan, pe care iudeii o puneau creştinilor din timpul său, care la rândul lor se întrebau: „Dar este oare adevărat că în Euharistie este prezent Isus”. Şi cum, în ce mod?

Întrebarea este lăsată fără răspuns, deoarece euharistia este un mister al credinţei, şi un mister se acceptă ca atare: este o revelaţie a lui Dumnezeu. Orice răspuns am da, orice explicaţie, suscită altă întrebare şi din una în alta se ajunge la discuţii interminabile, la divizări religioase.

În schimb întrebarea este urmată de o declaraţie formulată în termenii unui adevăr de credinţă: „Adevăr, adevăr zic vouă: dacă nu mâncaţi trupul Fiului Omului şi nu beţi sângele lui, nu veţi avea viaţă în voi” (In 6,53).

Nu încape nici o îndoială, că în discursul din sinagoga din Cafarnaum, după ce a vorbit despre pâinea vieţii în termeni de credinţă cristologică, în sensul de a crede că Isus din Nazaret este Mesia, Cristos, Unsul lui Dumnezeu, Ioan vorbeşte în final despre Isus pâinea vieţii în termeni de credinţă euharistică, adică prezenţa sa în mod real în Sfânta Împărtăşanie cu trupul şi sângele, ca hrană pentru drumul vieţii.
Iar termenul de legătură dintre aceste două interpretări se poate evidenţia în cuvântul „carne”, „trup”, care nu indică doar prezenţa corporală a lui Isus în Euharistie, dar aminteşte de Logos, "Verbum caro factum est et inhabitavit in nobis", misterul „Cuvântului care s-a făcut trup pentru a-şi pune cortul între noi (In 1,14).

Şi la ce ajuntă, la ce foloseşte această lungă cateheză care a ocupat patru duminici consecutive? Primul rod al Euharistiei în cine o primeşte este învierea sa în ziua de apoi şi viaţa veşnică. Cine îl primeşte pe Isus, crezând că el este pâinea vieţii - Adevărul suprem, cine îl primeşte în credinţa vie că El este prezent cu trupul şi sângele său în Euharistie, acela primeşte şi Duhul, Spiritul său, care constituie „germenul”, „sămânţa” vieţii viitoare. Creştinul care primeşte Euharistia se uneşte cu Isus aşa cum El însuşi este unit cu Tatăl său. Iar verbul "a rămâne", folosit de Ioan, indică tocmai realitatea acestei uniri, care începe în credincios pe acest pământ şi se completează, după învierea sa, în cer.
"Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu rămâne în mine şi eu rămân în el"(In 6,57).
Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul!
Duminică plăcută, iubiţi ascultători ! (RV / AL)

Aici, serviciul audio: