Pelerinajul la sanctuarele mariane, răspuns la chemarea lui Dumnezeu: pr. Pasquale Silla, rectorul sanctuarului Divinei Iubiri de la Roma

RV 14 aug 2009. Parcurgerea drumului în întunericul nopţii până la sanctuar şi primirea chemării lui Dumnezeu, fără ezitare, după exemplul Sfintei Fecioare: sute de credincioşi participă cu acest spirit în noaptea de 14 spre 15 august la pelerinajul organizat de sanctuarul Fecioarei Maria a Divinei Iubiri, din apropiere de Roma, în ajunul solemnităţii "Ridicarea Preacuratei Fecioarei Maria cu trupul şi sufletul la cer". Traseul pelerinajului începe la miezul nopţii de la ruinele Termelor lui Caracalla, în actuala Piaţă Porta Capena, pentru a se încheia, potrivit tradiţiei, în dimineaţa de 15 august la ora 5.00 cu Sfânta Liturghie celebrată la sanctuarul marian. Cu ocazia acestei solemnităţi, participanţii pot dobândi indulgenţa plenară.

Despre semnificaţia pelerinajului, în general, la care iau parte milioane de credincioşi la diferitele sanctuare din lumea întreragă, redacţia centrală l-a contactat pe pr. Pasquale Silla, rector şi paroh al sanctuarului Fecioara Maria a Divinei Iubiri:
• "Adevăratul pelerinaj ar trebui să fie acela în care se porneşte de la sine, de la "eu" pentru a ajunge la Dumnezeu; se porneşte de la egoismul nostru din această lume, pentru a ne deschide spre ceilalţi în solidaritate şi iubire. În această noapte pelerinii sunt invitaţi să păşească în această perspectivă, imitând-o şi contemplând-o pe Maica Preasfântă. Ea a străbătut pelerinajul credinţei pornind de la propria situaţie şi ajungând la acel ideal pe care nici nu-l putea imagina. Voinţa lui Dumnezeu i-a propus o misiune extraordinară: să fie Mamă şi colaboratoare a lui Cristos Mântuitorul. Şi ea a pornit la drum, un drum obositor, dar nu a rămas niciodată în urmă iar în această mare sărbătoare, vedem cum Fecioara Preasfântă a atins practic culmile gloriei şi, mai ales, piscurile uniunii profunde cu Cristos în ridicarea ei la cer".

Solemnitatea Adormirii Maicii Domnului are o semnificaţie deosebită pentru un sanctuar închinat ei...
• "Are o triplă semnificaţie. Mai întâi, îl lăudăm şi adorăm pe Domnul pentru acest dar; apoi, o preamărim pe Maica sa care, cu trupul şi sufletul, a atins desăvârşirea uniunii cu Dumnezeu în slava cerească. Dar este şi sărbătoarea Bisericii, pentru că Maria este una dintre noi, face parte din realitatea noastră omenească. Prin umanitatea sa, ea ne-a introdus deja alături de Cristos cel înviat, drept care într-un anume sens, Biserica se sărbătoreşte pe sine atunci când o contemplă pe Maria şi îl adoră pe Domnul, împlinitorul acestor daruri minunate".

Ce reprezintă parcurgerea acestui drum pentru spiritualitatea omului de astăzi?
• "Reprezintă mai întâi de toate parcurgerea unui drum care are o ţintă, lăsând în urmă lucrurile de fiecare zi, chiar pe cele de mare valoare, pentru a începe aventura unui drum în întuneric şi pe timp de noapte, cu certitudinea că împreună cu ceilalţi, cu ajutorul rugăciunii şi puterea harului, întunericul poate fi traversat, că tunelul disperării şi al fricii poate fi trecut. Omul, într-un anume fel, se poate recuceri pe sine însuşi atunci când nutreşte speranţa de a sosi la lumina zilei".

Aşadar, o experienţă pascală...
• "Cred că este cu adevărat o experienţă pascală, o participare la Învierea lui Cristos. Această trecere de la întuneric la lumină se face mai precis dimineaţa, când pelerinii ajung la imaginea Fecioarei Divinei Iubiri şi încep Celebrarea Euharistică în sanctuar. Dacă atunci când intră este încă întuneric, după Sf. Liturghie soarele a răsărit deja. Asistăm, la această "minune", dacă vrem să-i spunem astfel: noaptea moare şi lumina începe să crească. Ziua pentru noi este Cristos Domnul. În timp ce suntem învăluiţi în lumină, harul lui Dumnezeu-cu-noi, frica, simbolizată de noapte, ar trebui să se risipească".

Aici, serviciul audio: