Vestirea lui Cristos este primul factor al dezvoltării umane: cu o lună în urmă, pe
7 iulie, publicarea enciclicei „Caritas in veritate”. Benedict al XVI-lea încurajează
economia de comuniune
(RV – 7 august 2009) În urmă cu o lună, pe 7 iulie, publicarea primei enciclice sociale
a lui Benedict al XVI-lea – „Caritas in veritate”, care a suscitat un interes extraordinar
la nivel mondial, devenind – în multe ţări – un best seller. Enciclica subliniază
chiar de la început că „dezvoltarea omului integral” are nevoie de adevăr şi de caritate.
Un binom ce reprezintă cheia de lectură a întregului document. „Iubirea în adevăr,
de care Isus s-a făcut martor” reprezintă „principala forţă propulsivă pentru adevărata
dezvoltare a persoanei şi a întregii umanităţi. Iar Benedict al XVI-lea subliniază
aceasta de la început în „Caritas in veritate”, reafirmând că „iubirea şi adevărul”
reprezintă „vocaţia pusă de Dumnezeu în inima şi în mintea fiecărui om”. Pe de
altă parte, atrage atenţia Succesorul lui Petru, dat fiind riscul de a interpreta
greşit iubirea, de a o „exclude din sfera etică”, iubirea trebuie conjugată cu adevărul,
reafirmă pontiful. Fără adevăr, subliniază Episcopul Romei, „iubirea alunecă în sentimentalism”.
Şi, revelează: „Un creştinism al iubirii fără adevăr poate fi uşor confundat cu o
rezervă de sentimente bune, utile pentru convieţuirea socială, dar marginale”. Progresul
are nevoie de adevăr – reafirmă – pentru că fără adevăr „acţiunile sociale cad pradă
intereselor private şi logicilor de putere, cu efecte distructive pentru societate”.
Asemenea lui Paul al VI-lea în „Populorum Progressio”, Benedict al XVI-lea evidenţiază
că „vestirea lui Cristos este primul şi principalul factor al dezvoltării”. O dezvoltare
umană integrală care poate fi urmată doar „cu iubirea iluminată de lumina raţiunii
şi a credinţei”. Fără perspectiva unei vieţi eterne – avertizează Sfântul Părinte
– progresul uman în această lume rămâne lipsit de respiraţie”. Iată de ce „doar instituţiile
nu sunt suficiente”. Fără Dumnezeu – adaugă – dezvoltarea capătă trăsături dezumanizante.
De aceea – afirmă – „umanismul care-l exclude pe Dumnezeu este un umanism inuman”. „Caritas
in veritate” remarcă că umanismul creştin, însufleţit de iubire şi condus de adevăr
este „principala forţă în slujba dezvoltării”. În enciclica socială, în special
în al treilea capitol, Benedict al XVI-lea elogiază experienţa darului şi a gratuităţii
în raporturile economice şi încurajează economia de comuniune care, amintim, s-a dezvoltat
în cadrul Mişcării Focolarelor.