Benedict al XVI-lea: "un alt fel de turism este posibil"; reflecţia pr. M. Lusek (CEI) despre potenţialul inexplorat al turismului

RV 05 aug 2009. "Este necesar să ne gândim la un alt model de turism, care să susţină o adevărată cunoaştere reciprocă, fără să afecteze odihna şi divertismentul": afirmă Benedict al XVI-lea în ultima sa enciclică "Caritas in veritate". În această perioadă a anului, marcată de concedii, călătorii şi vacanţe, cuvintele Papei asumă o actualitate deosebită. De altfel, încă din 1969 Biserica şi-a arătat atenţia pastorală faţă de evoluţia fenomenului turistic în dimensiunile lui spirituale, sociale şi economice.

Redacţia centrală a stat de vorbă în acest sens cu pr. Mario Lusek, directorul Oficiului pentru Sport şi Turism din cadrul Conferinţei Episcopale a Italiei, unde, e bine să o spunem, peste 70 la sută din patrimoniul cultural naţional este de natură ecleziastică:
• "Unul adevărat leit-motiv al activităţii noastre, menite să sprijine o nouă cultură a turismului şi a călătoriilor, este cel care pune în centru persoana umană, omul. De aceea, interesul Bisericii faţă de om nu poate înceta în momentul în care el se pune în mişcare, atunci când călătoreşte din motive de credinţă, turistice, culturale sau legate de profesie. Este vorba de un fenomen care a luat proporţii incredibile, dacă ne gândim că peste un miliard de persoane se pun în mişcare din motive turistice. Pe noi ne interesează în special două atitudini: aspectul educativ şi cel cultural. Din perspectiva educaţiei, insistăm pe necesitatea de a învăţa arta de a călători, iar pe plan cultural, propunem o nouă cultură a călătoriei în care mobilitatea umană, tranzitul, mersul pe drum să dobândească o semnificaţie mai mult decât cea materială, o semnificaţie diferită".

Mai mult decât un factor social, turismul a devenit de acum şi un fenomen economic. Cum priveşte Biserica la această realitate?
• "Desigur, Biserica se ocupă şi de acest sector şi îndeamnă la un turism mai sobru, mai respectuos faţă de mediu, îndreaptă atenţia spre micile comunităţi ospitale dar mai puţin căutate. De altfel, ospitalitatea este parte integrantă din tradiţia însăşi a Bisericii".

Ce raport există între turismul de masă şi credinţă?
• "Omul este un nomad din fire, este un călător prin natura lucrurilor, este curios, nu stă niciodată pe loc şi are nevoie să meargă. În istoria sacră avem marile epopei, iar poporul lui Israel este el însuşi o călătorie, un exod. Istoria patriarhului Abraham este o altă călătorie, o ieşire din ţara natală în căutarea unui tărâm care niciodată nu este cel definitiv. Călătoria devine astfel o metaforă a vieţii care are un ţel precis dar şi un 'dincolo', iar acest 'dincolo' pentru omul de credinţă este întotdeauna Dumnezeu. Este căutarea unui absolut, o căutare în care-şi găsesc locul etape, itinerarii, opriri – uneori, forţate, precum durerea şi povara drumului – dar întotdeauna atraşi de o speranţă: de speranţa unui 'dincolo', care înseamnă, în cele din urmă, fericirea deplină a omului".

Aici, serviciul audio: