Frumuseţea va învinge răul şi obscuritatea lumii dacă vom crede în bine: Benedict
al XVI-lea, la încheierea concertului oferit în onoarea sa la Castel Gandolfo
RV 03 aug 2009. "Bunătatea şi frumuseţea creaţiei lui Dumnezeu vor
învinge devastările lumii", a afirmat duminică seară Benedict al XVI-lea după concertul
oferit în onoarea sa, în Curtea interioară a Palatului Apostolic din localitatea Castel
Gandolfo, de Orchestra de Cameră Bavareză din Bad Brückenau sub conducerea
maestrului Albrecht Mayer. În program, piese de Johann Sebastian Bach, Benjamin Britten,
şi, cum altfel, Wolfgang Amadeus Mozart.
Limbaj universal al frumuseţii,
vehicul privilegiat de cunoaştere, artă de înaltă valoare spirituală: aceasta este
muzica pentru Benedict al XVI-lea, pianist la rândul său şi fin cunoscător al celei
pe care a numit-o fără ezitare "tovarăşa sa de călătorie". După perioada petrecută
în văile alpine din Valle d'Aosta, unde micul incident de la mâna dreaptă l-a ţinut
departe de tastele pianului, ce altceva mai potrivit ar fi putut saluta revenirea
Papei la reşedinţa de la Castel Gandolfo, dacă nu un concert cu unii din cei mai îndrăgiţi
compozitori ai Pontifului german?
De această dată, protagonistul incontrastat
şi neobişnuit al concertului de muzică clasică a fost oboiul, amplasat cu fineţe în
cadrul de excepţie al programului. Şi când e vorba de oboişti, numele lui Albrecht
Mayer nu mai are nevoie de prezentări. Tânărul maestru german, prim-oboist la Berliner
Philarmoniker, crescut în corul catedralei catolice de la Bamberg, şi-a încântat audienţa
la pupitrul Orchestrei de Cameră Bavareze din Bad Brückenau. Nu mai puţin sugestiv,
parcursul notelor care a permis instrumentului muzical să atingă întregul său potenţial:
începând de la concertul în La major BWW 1055 de J. S. Bach, compozitor fascinat de
timbrul bucolic al acestui instrument încât l-a folosit în nu mai puţin de 60 de lucrări,
pentru a trece apoi la concertul în Do Major KW 314 de W. A. Mozart, autor care a
reuşit să ridice oboiul pe culmile expresivităţii în graţie şi poezie. Între cele
două compoziţii, o incursiune în secolul XX cu Simfonia Simplă a englezului Benjamin
Britten, în care simplitatea nu prespune nici pe departe uşurinţa execuţiei ci claritatea
structurii prin care exprimă nuanţele jucăuşe ale elementelor de dans transpuse în
formă cultă. Particularităţi, cele de mai sus, care nu puteau scăpa unui auditoriu
atent, strâns în amurgul serii ce se lăsa peste curtea interioară a Palatului Apostolic
de la Castel Gandolfo.
După interpretarea virtuozilor bavarezi, Benedict al
XVI-lea a vorbit mai întâi în limba germană, fireşte, exprimându-şi gratitudinea faţă
de interpreţi dar scuzându-se în acelaşti timp pentru faptul că pentru prima dată
nu a putut să aplaude "după un concert atât de frumos" din cauza micului incident
de la mâna dreaptă. Apoi, şi-a exprimat surprinderea pentru faptul că dintr-o aşchie
de lemn precum oboiul, se poate "revărsa un întreg cosmos muzical: adâncul abisului
dar şi veselia, tonul serios şi cel lejer, acutele şi joasele", definind apoi "extraordinar"
faptul că într-un detaliu atât de infim al creaţiei "se ascunde o mare promisiune,
dacă maestrul este capabil să o păstreze": • "Aceasta înseamnă că toată
creaţia este plină de promisiuni şi că omului îi este dat să răsfoiască cel puţin
câteva pagini din această carte de promisiuni" folosind "nu doar forţele raţiunii"
dar şi pe cele ale inimii pentru "a merge în căutarea promisiunilor mai mari".
Papa a descris apoi fascinaţia muzicii ascultate, transmisă de capacitatea
compozitorilor care în sintonie cu dictonul Evangheliei, au ştiut să "scoată din tezaurul
lor lucruri vechi şi noi", ducând la o nouă lumină potenţialităţile dăruite în precedenţă".
"O oră de paradis", a definit Pontiful serata de concert de duminică seară ce i-a
permis să guste "frumuseţea neîntinată şi bunătatea creaţiei" lui Dumnezeu: •
"Şi aceasta nu înseamnă o fugă din faţa mizeriilor acestei lumi sau din viaţa
obişnuită, pentru că noi avem puterea de a face faţă răului şi
întunericului, dar numai dacă credem în bine. Şi vom reuşi să credem în bine numai
dacă îl vom putea experimenta şi trăi ca o realitate concretă".
În fine,
adresându-se liber în limba italiană, Benedict al XVI-lea a afirmat: • "Dragi
prieteni, am vorbit mai înainte în limba germană pentru că muziciştii şi mare parte
din participanţi sunt germani. După evenimentele legate de Turnul Babel, din nefericire
limbile ne separă, creează bariere. Dar în acest moment am văzut şi am simţit că mai
există o parte a lumii care n-a fost distrusă de turnul şi trufia Babelului:
este muzica, o limbă pe care noi toţi o putem înţelege, care ajunge la inima noastră
a tuturor. Acest fapt este pentru noi nu doar garanţia
că bunătatea, frumuseţea creaţiei lui Dumnezeu nu este distrusă, că noi suntem chemaţi
şi capabili de a lucra pentru bine, pentru frumos, dar este şi promisiunea că lumea
viitoare va veni, că Dumnezeu învinge, că frumuseţea şi bunătatea sunt biruitoare".