Între Bonaventura şi Toma: Papa pe 6 septembrie la Viterbo şi Bagnoregio

(RV - 31 iulie 2009) Va fi o călătorie pe urmele Sfântului Bonaventura vizita pe care Papa o va face pe 6 septembrie la Viterbo şi Bagnoregio şi al cărei program a fost făcut cunoscut vineri de Sala de presă a Sfântului Scaun. Benedict al XVI-lea va prezida Sfânta Liturghie în Valle Faul la Viterbo la ora 10.15; apoi un scut popas în faţa Sanctuarului Sfintei Roza, patroana oraşului. În cursul după amiezii, vizita privată la Sanctuarul „Madonna della Quercia” şi apoi transferul în elicopter în apropiata localitate Bagnoregio, oraşul natal al Sfântului Bonaventura, a cărui relicvă Papa o va venera în catedrala Sfântul Nicolae. Vizita se va încheia prin întâlnirea cu locuitorii oraşului în Piaţa Sant’Agostino.

O vizită dorită, deoarece Papa nu a ascuns niciodată atracţia sa pentru gândirea Sfântului Augustin şi şcolii augustiniene din care franciscanul Sfântul Bonaventrua din Bagnoregio este cel mai ilustru reprezentant. În acelaşi timp a exprimat mereu maximă apreciere pentru Sfântul Toma d’Aquino , dominican şi şcoala tomistă. Doi Sfinţi, care au trăit în aceeaşi perioadă, secolul XIII, în fruntea a două viziuni diferite dar complementare despre realitate. Pentru Bonaventura calea spre Adevăr este iluminarea divină, „un fapt mistic”. E de trebuinţă - spune - „harul nu ştiinţa, dorinţa nu intelectul, suspinul rugăciunii dorinţa intensă de a citi”: adevărata înţelepciune poate fi atinsă numai de cine îl iubeşte în aşa măsură pe Cristos încât împarte cu El Crucea:
• „Iubirea vede mai mult decât raţiunea…iubirea vede, iubirea este ochiul şi experienţa ne dă mai mult decât reflecţia. Ce este această experienţă, această trăire Bonaventura o vede în Sfântul Francisc: este experienţa unui drum foarte umil, foarte realist, zi de zi, este acest a merge cu Cristos, acceptând crucea sa. În această sărăcie şi în această umilinţă, în umilinţa care se trăieşte şi în realitatea bisericească, există o trăire a lui Dumnezeu care este mai înaltă decât cea care se dobândeşte prin intermediul reflecţiei: în ea, atingem realmente inima lui Dumnezeu” (Benedict al XVI-lea, audienţa generală din 14 mai 2008).

Sfântul Toma, la rândul său, realizează o „minunată sinteză” între raţiune şi credinţă: „raţiunea, luminată de credinţă, găseşte forţa pentru a se înălţa la cunoaşterea lui Dumnezeu şi a realităţilor spirituale”.
Astfel Papa, în faţa unei societăţi actuale în care raţiunea apare din ce în ce mai slabă şi tot mai incapabilă să admită „existenţa oricărui adevăr”, îndeamnă la „a redescoperi în mod nou raţionalitatea umană”, la a avea o mare încredere în raţiune. Şi creştinilor le cere să ştie „să exprime caracterul rezonabil al credinţei lor” mărturisind-o „într-un dialog inspirat de iubire”:
• „Dacă privim la marile opţiuni, opţiunea creştină este şi astăzi cea mai raţională şi cea mai umană. De aceea putem elabora cu încredere o filozofie, o viziune despre lume care să fie bazată pe această prioritate a raţiunii, pe această încredere că Raţiunea creatoare este iubire şi că această iubire este Dumnezeu” (Benedict al XVI-lea la Întâlnirea cu tinerii diecezei de Roma la 6 aprilie 2006).

Sfântul Bonaventura şi Sfântul Toma, doi mari teologi în fruntea a două şcoli care secole de-a rândul s-au confruntat la nivel filozofic şi teologic. Doi Sfinţi care pe căi diferite şi-au dat viaţa pentru cauza Evangheliei, pentru Isus, ajungând împreună în cer în acelaşi an 1274.