Viziunea creştină despre ecologie: dedicat ambientului Mesajul papei Benedict al XVI-lea pentru Ziua Mondială a Păcii 2010

(RV - 30 iulie 2009) A avut un vast ecou în mass-media internaţionale - absentă total în cele româneşti - publicarea, miercuri, a temei Mesajului papei Benedict al XVI-lea pentru Ziua Mondială a Păcii 2010: „Dacă vrei să cultivi pacea, păzeşte creaţia”. O tematică de extremă importanţă pentru viitorul omenirii, căreia episcopul Romei îi vorbeşte despre „responsabilitate globală” şi despre necesitatea ca ţările bogate şi sărace „să acţioneze în comun” cu precisa „angajare de a decide împreună” soarta planetei. Acestui subiect Pontiful i-a dedicat patru paragrafe din recenta sa enciclică „Caritas in veritate” (48-51). Iată sinteza reflecţiilor Pontifului.
Pacea este strâns legată de respectarea ambientului şi a omului. Papa uneşte aceste dimensiuni punând în gardă împotriva oricărei viziuni parţiale: cum poate fi cea susţinută de cine consideră natura „un tabù intangibil”, ca şi cum ar fi “mai importantă decât însăşi persoana umană”, într-o formă de neo-păgânism panteist, sau cea susţinută de cine, din contra, apără o “tehnicizare completă” a naturii exploatând-o după plac şi, deci, abuzând de ea. „Astăzi multe daune pentru dezvoltare - afirmă Enciclica - provin tocmai din aceste concepţii distorsionate”. Însă pacea este pusă în pericol mai ales de lipsa de dreptate: creaţia, cu toate resursele ei, este dar al lui Dumnezeu pentru întreaga umanitate.

„Acapararea resurselor energetice nerenovabile din partea câtorva State, grupuri de putere şi întreprinderi constituie, de fapt, o gravă piedică pentru dezvoltarea ţărilor sărace” şi generează războaie. Tot mai alarmantă pe planeta noastră este chestiunea accesului la apă care - afirmă Papa - „poate provoca grave conflicte”. Benedict al XVI-lea lansează un puternic apel la solidaritate şi dreptate. În special invită „societatea actuală să-şi revizuiască în mod serios stilul de viaţă care, în multe părţi ale lumii, este înclinat spre hedonism şi consumism, rămânând indiferentă la daunele care derivă din acest mod de a trăi. Este necesară o schimbare efectivă de mentalitate” încât „căutarea adevărului, frumosului şi a binelui şi comuniunea cu ceilalţi oameni pentru o creştere comună să fie elemente care determină alegerile consumurilor, economisirilor şi investiţiilor”.

„Societăţile avansate tehnologic - adaugă Enciclica - pot şi trebuie să diminueze necesarul energetic” parcurgând două căi: făcând să înainteze „cercetarea unor energii alternative” şi susţinând „o redistribuire planetară a resurselor energetice astfel ca şi ţările care sunt lipsite să poată avea acces la ele”. Destinul lor nu poate fi lăsat în mâinile primului sosit sau logicii celui mai tare”.

„Biserica - subliniază mai departe Papa - are o responsabilitate pentru creaţie şi trebuie să-şi exercite această responsabilitate şi în public. Şi făcând-o, trebuie să apere nu numai pământul, apa şi aerul ca daruri ale creaţiei care aparţin tuturor. Trebuie să protejeze mai presus de toate omul împotriva propriei distrugeri”. „Pentru a ocroti natura - observă de fapt Pontiful - problema decisivă este atitudinea morală în ansamblu a societăţii.

Dacă nu se respectă dreptul la viaţă şi la moartea naturală, dacă însăşi conceperea devine un act artificial, la fel gestaţia şi naşterea omului, dacă se sacrifică embrioni umani pentru cercetare, conştiinţa comună sfârşeşte prin a pierde ideea de ecologie umană şi, cu ea, cea de ecologie ambientală”. „Cartea naturii este una şi indivizibilă, atât pe versantul ambientului cât şi în ceea ce priveşte viaţa, sexualitatea, căsătoria, familia, relaţiile sociale, într-un cuvânt, dezvoltarea umană integrală”. Şi este o gravă contradicţie - notează Papa - a cere respectarea ambientului natural când „educaţia şi legile” nu ajută la respectarea fiinţei umane. Toate acestea „degradează persoana, tulbură ambientul şi dăunează societăţii”.

Natura - subliniază Enciclica - nu este „rod al întâmplării sau determinismului evolutiv” dar „rezultatul minunat al intervenţiei creatoare a lui Dumnezeu”. Aceasta este viziunea creştină despre ecologie. De aceea - afirmă papa Benedict - „dacă vrei să cultivi pacea, păzeşte creaţia”, dar al lui Dumnezeu pentru toţi fiii săi, fără nici o excludere, în conştiinţa că „există spaţiu pentru toţi pe acest pământ al nostru”.

Aici serviciul audio: