Iertarea este adevărata putere a lui Dumnezeu. Fără El lipseşte busola: Papa la Vesperele recitate în catedrala din Aosta

(RV - 25 iulie 2009) Pornind de la rugăciunea de încheiere a Vesperelor „Părinte atotputernic şi milostiv care ai răscumpărat lumea prin patima Fiului tău, fă ca Biserica ta să se ofere ţie ca jertfă vie şi sfântă şi să trăiască mereu plinătatea iubirii tale”, papa Benedict al XVI-lea, vorbind fără un text scris pregătit în prealabil, a ţinut o consistentă omilie despre Dumnezeu.

 
Papa a amintit că în recenta sa Enciclică, a încercat să arate prioritatea lui Dumnezeu fie în viaţa personală, fie în viaţa istoriei, a societăţii, a lumii.

Desigur, relaţia cu Dumnezeu este un lucru profund personal şi persoana este o fiinţă în relaţie, şi dacă relaţia fundamentală - relaţia cu Dumnezeu - nu este vie, nu e trăită, atunci şi toate celelalte relaţii nu-şi pot afla forma justă. Dar aceasta valorează şi pentru societate, pentru umanitate ca atare. Şi aici, dacă Dumnezeu lipseşte, dacă se face abstracţie de Dumnezeu, dacă Dumnezeu este abestnt, atunci lipseşte busola pentru a arăta ansamblul tuturor relaţiilor pentru a găsi strada, orientarea încotro să mergi”.

Papa a afirmat aceasta vineri după amiază în timpul celebrării Vesperelor în catedrala din Aosta. Puterea lui Dumnezeu - a adăugat - nu stă în economie sau în forţa militară, dar în iertare. În Anul sacerdotal al Sfintei Preoţii, adresându-se celor 400 de persoane reunite pentru celebrarea vesperală, Benedict a îndemnat pe toţi cei prezenţi „să-l poarte pe Dumnezeu în realitatea contemporană. Viaţa fiecărui preot - a spus - să vorbească despre Dumnezeu”. Deosebit de călduroasă a fost primirea făcută Sfântului Părinte sosit la bordul automobilului descoperit şi salutat cu afecţiune şi emoţie de episcopul de Aosta, mons. Giuseppe Anfossi. La terminarea celebrării, Papa a salutat din faţa catedralei mulţimea care nu a putut intra şi a urmărit recitarea Vesperelor pe megaecranul instalat în acest scop. Apoi, înainte de întoarcerea la micul chalet din Les Combes, vizita Pontifului la casa de bătrâni din comuna Introd.

Serviciul audio:


Misterul lui Dumnezeu s-a aflat în centrul omiliei Papei ţinută după lectura scurtă a orei Vesperelor. Dumnezeu este prioritatea, a explicat papa Benedict : dacă lipseşte, dacă se face abstracţie de El, atunci lipseşte busola, nu se ştie încotro se merge. Dacă relaţia cu Dumnezeu nu este vie, toate celelalte relaţii nu pot găsi forma lor justă. Sfântul Părinte a indicat apoi ca prioritară o îndatorire pentru orice credincioş şi mai ales pentru fiecare preot :
• „Trebuie să-l purtăm din nou în lumea noastră realitatea lui Dumnezeu, să-l facem cunoscut şi prezent. Să-l rugăm pe Domnul ca să ne ajute să fim preoţi în acest sens, ca viaţa noastră să vorbească despre Dumnezeu”.
Dar cum să-l cunoaştem pe Dumnezeu? Mulţi cred în existenţa lui -a constata Papa - dare adesea Dumnezeu pare absent, neinteresat de viaţa noastră cotidiană, pare că se ascunde şi că nu-li dezvăluie chipul. Iată, importanţa evanghelizării, prin care Dumnezeu cel de departe se apropie, vărul care îl ţine ascuns, dispare şi revelează atotputernicia sa. Uneori, omul se teme că Dumnezeu ar putea să-i ameninţe libertatea - a continuat Benedict al XVI-lea. Dar Dumnezeu, care este Binele, Adevărul şi Iubirea este în schimb păzitorul libertăţii noastre:
• „Acest ochi care ne vede nu este un ochi rău care ne supraveghează, dar este prezenţa unei Iubiri care nu ne părăseşte niciodată”.

Lumea confundă puterea lui Dumnezeu deoarece bazată pe iertare, nu pe economie sau pe puterea militară. Dumnezeu care a cunoscut suferinţa, suferă cu noi, nu ne lasă singuri şi acesta - a adăugat Papa - este gradul cel mai înalt al puterii sale: contrapune oceanului răului, injustiţiei, urii şi violenţei un fluviu infinit de bine care ia totul cu sine, Crucea, răspunzând astfel strigătului celor suferinzi şi oprimaţi:
• „A ierta nu înseamnă a ignora ci a transforma: adică Dumnezeu trebuie să intre în această lume şi să opună oceanului injustiţiei un ocean mai mare al binelui şi al iubirii”.

Dumnezeu - a spus în fine Papa citând Psalmistul - satură foame oricărei vietăţi.
• „Câtă foame există pe pământ, foame de pâine în atâtea părţi ale lumii, foame de dreptate, foame de iubire. Să ne rugăm lui Dumnezeu: deschide mâna ta şi satură într-adevăr foamea oricărei vietăţi”.

La terminarea celebrării, Papa, adresându-se mulţimii care îl aştepta în faţa catedralei, a mulţumit pentru primire, apoi privind încheietura mâinii sale în ghips a adăugat:
•”Vă urez tuturor concedii plăcute…fără incidente pentru voi! Mulţumesc şi urări de bine tuturor!”
 
Aici serviciul audio: