Papa conduce celebrarea Vesperelor în catedrala din Aosta în coincidenţă cu al IX-lea centenar al morţii Sfântului Anselm de Aosta

(RV - 24 iulie 2009) Papa aflat la Les Combes în regiunea italiană Valle d’Aosta pentru perioada estivă de odihnă a prezidat vineri seară începând de la ora 17.30 Ora liturgică a Vesperelor în catedrala din Aosta. Au fost prezente circa 400 de persoane, preoţi, călugări şi laici din diferite parohii ale diecezei. La terminarea Liturghiei Pontiful a salutat de la tribuna amenajată în faţa catedralei credincioşii care au urmărit celebrarea vesperală din exterior pe megaecranul instalat în acest scop. Înainte de a se întoarce la micul chalet din Les Combes unde este găzduit, Pontiful s-a oprit în comuna Introd pentru o scurtă întâlnire cu oaspeţii casei de bătrâni.

În ceea ce priveşte recitarea Vesperelor din catedrală trebuie notat că evenimentul coincide cu Anul Anselmian proclamat pentru cel de-al IX-lea centenar al morţii Sfântului Anselm din Aosta, anii vieţii 1033-1109, filozof şi teolog, devenit arhiepiscop de Canterbury în Anglia. Cu această ocazie Papa a redactat două scrisori pe care le-a trimis una abatelui primat al monahilor Benedictini Confederaţi, dom Notker Wolf şi alta cardinalului Giacomo Biffi, trimisul său special pentru celebrările anselmiene.

Redăm în continuare ceva din conţinutul acestor documente papale dedicate Sfântului Anselm. Benedict XVI-lea aminteşte „subtila doctrină teologică şi filozofică” a Sfântului Anselm care face din el un semn pentru „Evul mediu de intensă gândire” pe care mulţi au încercat să-l obscureze ideologic. Anselm, abate şi prior al Mănăstirii benedictine din Bec în Normandia şi apoi arhiepiscop de Canterbury, este considerat părintele Scolasticii, acea bogată perioadă culturală care în renumitele „scholae”, de unde numele Scolasticii şi în universităţile timpului căuta adevărul cu ajutorul aripilor raţiunii şi credinţei. Este renumit „argumentul ontologic” prin care voia să demonstreze raţional existenţa lui Dumnezeu şi contradicţiile ateismului. Argumentul a fost dezvoltat pentru prima dată de Sf. Anselm în opera Proslogion cap. II.

Papa descrie un Anselm crescut între munţii înzăpeziţi din regiunea Valle d’Aosta: Dumnezeu îi apare ca „fiinţa decât care altceva mai mare nu poate fi conceput (id quo nihil maius cogitari possit)”. Pentru a-l întâlni trebuie „se te urci pe vârful muntelui”. E nevoie atât de credinţă, cât şi de raţiune, dar afirmă: „dacă nu veţi crede, nu veţi înţelege”. Benedict al XVI-lea subliniază învăţătura sa privind valoarea inviolabilă a conştiinţei şi libertăţii Bisericii pe care o apără împotriva ingerinţelor regilor Angliei. Din acest motiv este constrâns la exil ca arhiepiscop de Canterbury. Anselm nu se teme că-şi riscă viaţa şi spune: „prefer să fiu în dezacord cu oamenii mai curând decât în acord cu ei să fiu în dezacord cu Dumnezeu”. Voia să rămână monah pentru toată viaţa. Nu se simţea apt nici capabil să conducă o dieceză. Stilul său uneşte milostivirea şi fermitatea, dar trebuie să înfrunte numeroase tribulaţii. Papa aminteşte cuvintele Sfântului Anselm în mijlocul atâtor suferinţe şi persecuţii: „Nu voi păstra în inimă nici o ranchiună pentru nimeni”.
 
Aici serviciul audio: