24 iulie 1939: Emanuel Celler, reprezentant evreu la Congresul american, scrie o scrisoare de recunoştinţă faţă de eforturile Bisericii şi ale papei Pius al XII-lea în favoarea păcii

(RV – 24 iulie 2009) Din numeroase documente referitoare la dramatica perioadă a celui De-al Doilea Război Mondial reiese preţioasa contribuţie a Bisericii şi a Papei Pius al XII-lea în favoarea păcii. Printre acestea este emblematică, de exemplu, scrisoarea scrisă acum 70 de ani, pe 24 iulie 1939, de către Emanuel Celler, membru al Congresului Statelor Unite şi reprezentant evreu al oraşului New York.
În documentul primit de Cordell Hull, pe atunci Secretar de Stat american, se subliniază în special importanţa religiei „în apărarea democraţiei împotriva inumanelor incursiuni ale fascismului, nazismului şi comunismului” şi înalta valoare acordată de Sfântul Scaun „justiţiei şi carităţii”.
Asupra acestui preţios document se exprimă vice-directorul Institutului Teologic Salezian „Ratisbonne” din Ierusalim, părintele Giovanni Caputa, secretar al delegaţiei vaticane în Comisia bilaterală dintre Sfântul Scaun şi Statul Israel:
• „Este vorba despre o lungă scrisoare scrisă pentru a pleda în favoarea restabilirii relaţiilor diplomatice dintre Sfântul Scaun şi Statele Unite. Relaţiile au fost stabilite pentru prima dată pe 15 decembrie 1784. Apoi, odată cu „luarea Romei”, din 1870, situaţia s-a schimbat şi s-a produs o întrerupere a relaţiilor dintre Sfântul Scaun şi Statele Unite şi care era încă în curs atunci când Celler a decis să scrie această scrisoare.
Unul din aspectele subliniate de scrisoare se referă la efortul Bisericii în favoarea păcii şi a dreptăţii. Celler spune că în toate timpurile Biserica Catolică s-a bătut pentru apărarea valorilor libertăţii şi s-a demonstrat prietenă a democraţiei. Adaugă şi că ideologii precum cea fascistă, nazistă şi comunistă au distrus aceste valori umane, şi că este indispensabilă unirea tuturor susţinătorilor acestor valori”.

Un alt aspect luat în consideraţie de către document se referă la poziţia asumată de către pontifi faţă de evrei, în cursul secolelor
• „Celler porneşte de foarte departe, subliniind că antisemitismul nu a fost niciodată împărtăşit de reprezentanţi ai Bisericii Catolice. Subliniază, de exemplu, un document al lui Grigorie cel Mare, din anul 538, în care Papa interzice să se impună evreilor restricţii neconforme cu legile stabilite. Celler continuă citându-l pe istoricul Heinrich Grätz care, în opera sa intitulată 'Istoria evreilor' subliniază cum este binecunoscut faptul că episcopii din Roma i-au tratat pe evrei cu cea mai mare toleranţă şi spirit de libertate. În ultima parte a scrisorii, Celler aminteşte că Papa Pius al XII-lea s-a implicat mult pentru pace între naţiuni, scriind: 'Pius al XII-lea se dedică ducerii păcii într-o lume ameninţată de război. El ne-a întins o mână de prietenie. Să o prindem şi să restabilim aşadar relaţiile diplomatice'. Şi astfel se încheie scrisoarea. (…) Iar principiu pe care Sfântul Scaun l-a susţinut întotdeauna, mai ales prin intermediul diplomaţiei vaticane, rămâne acela de a-i convinge pe responsabilii naţiunilor asupra faptului că războiul nu serveşte la nimic”.

Aici războiul audio: