Benedict al XVI: Sfânta Maria Magdalena învaţă să avem umilinţa de a cere ajutor lui
Cristos în slăbiciunile omeneşti
(RV - 22 iulie 2009) Biserica, atât în tradiţia ei orientală cât şi occidentală,
o sărbătoreşte la 22 iulie pe Sfânta Maria Magdalena, ucenica Domnului
şi prima martoră a Învierii: o femeie - a amintit Papa citându-l pe Sfântul Toma
d’Aquino - care poate fi definită „apostolorum apostola - apostola apostolilor”.
„Aşa cum o femeie anunţase primului om cuvinte de moarte - scria acelaşi doctor angelicus”
- la fel o femeie cea dintâi a vestit apostolilor cuvinte de viaţă”.
Dar
să reascultăm reflecţia papei Benedict al XVI-lea referitoare la Sfânta
Maria Magdalena.
Aceasta era originară di Magdala, un orăşel din Galileea
pe malul Lacului Tiberiade. Evangheliile o amintesc între femeile care îl urmau pe
Isus după ce „au fost vindecate de duhuri rele şi de boli”, precizând că din ea „izgonise
şapte diavoli” (Lc 8,2). • „Istoria Mariei din Magdala reaminteşte tuturor
un adevăr fundamental: ucenic al lui Cristos este cine, în trăirea slăbiciunii umane,
a avut umilinţa de a-i cere ajutor, a fost vindecat de El şi a început să-l urmeze
îndeaproape, devenind martor al puterii iubirii sale milostive, mai tare decât păcatul
şi decât moartea” (Îngerul Domnului din 23 iulie 2006).
În timpul Patimilor,
în timp ce apostolii, cu excepţia lui Ioan, au fugit, Maria Magdalena rămâne alături
de Domnul: este prezentă sub Cruce, împreună cu Fecioara Maria şi alte femei. Îl vede
pe Învăţătorul murind. Apoi, în dimineaţa primei zile după sâmbătă, o regăsim plângând
lângă mormântul gol cu singura dorinţă de a şti unde l-au purtat pe Isus. Inima ei
rănită arde în căutarea lui Cristos.
Papa Benedict al XVI-lea la audienţa
generală din 11 aprilie 2007 observa: • „Îl regăseşte şi îl recunoaşte atunci
când este chemată de El pe nume (Cf In 20, 11-18). Şi noi, dacă îl căutăm pe
Domnul cu suflet simplu şi sincer, îl vom întâlni, mai mult El însuşi va veni înaintea
noastră: se va face recunoscut, ne va chema pe nume, adică ne va face să intrăm în
intimitatea iubirii sale”.
„Disconfortul şi dezorientarea” Mariei Magdalena
„se schimbă în bucurie şi entuziasm”. Dar Isus îi zice: „Nu mă reţine, pentru că nu
m-am urcat încă la Tatăl” (In 20,17): • „Maria Magdalena ar voi să-l aibă din nou
pe Învăţătorul ei la fel ca înainte, considerând crucea o dramatică amintire ce trebuie
uitată. Însă de acum nu mai există loc pentru un raport cu Cel Înviat care să fie
pur uman. Pentru a-l întâlni nu e nevoie de a se întoarce înapoi, ci de a se situa
într-un mod nou în relaţie cu El: trebuie să mergem înainte! Subliniază aceasta Sfântul
Bernard: Isus ne invită pe toţi la această viaţă nouă, la această trecere…Noi nu-l
vom vedea pe Cristos întorcându-ne înapoi”. Amintea Pontiful la aceeaşi audienţă generală
din 11 aprilie 2007.
Întâlnirea cu Cristos înviat o schimbă în profunzime pe
Maria Magdalena care imediat aleargă la Apostoli pentru a le vesti marele eveniment
care a schimbat istoria, cum amintea Benedict al XVI-lea la audienţa generală din
timpul pascal, pe 19 aprilie 2006: • „Iată: cine îl întâlneşte pe Isus înviat
este transformat lăuntric: nu se poate vedea ’Cel Înviat’ fără ’a crede’ în El. Să-l
rugăm pentru ca să cheme pe fiecare dintre noi pe nume şi astfel să ne convertească,
deschizându-ne spre ’viziunea’ credinţei. Credinţa se naşte din întâlnirea personală
cu Cristos înviat, şi devine elan de curaj şi de libertate care ne face să strigăm
lumii: Isus a înviat şi trăieşte pentru totdeauna. Aceasta este misiunea ucenicilor
Domnului din orice epocă şi din această epocă a noastră”. Aici
serviciul audio: