2009-07-19 17:42:26

Papa, Luna şi tehnica: editorialul părintelui Federico Lombardi la rubrica săptămânală Octava Dies:


(RV - 19 iulie 2009) În urmă cu 40 de ani, peste 600 de milioane de persoane, de pe toate meridianele globului, au rămas ore întregi în faţa micilor ecrane între 20 şi 21 iulie 1969 pentru a urmări în direct un eveniment care cu puţin timp înainte era considerat din domeniul fantasticului: debarcarea omului pe lună. Actul istoric era întreprins de astronauţii americani, Armstrong, Aldrin şi Collins.
Un comentariu al părintelui Federico Lombardi la rubrica săptămânală Octava Dies:
• „În urmă cu 40 de ani omul punea pentru prima dată piciorul pe Lună. Evenimentul a fost urmărit cu cel mai mare interes şi emoţie de majoritatea lumii. Papa Paul al VI-lea a dedicat numeroase intervenţii acelui fantastic zbor, deja în faza pregătirii, apoi în timpul călătoriei şi în fine după întoarcerea triumfală a astronauţilor. „Astăzi - spunea după rugăciunea Îngerul Domnului pe 20 iulie 1969 - este o zi mare, o zi istorică pentru umanitate, dacă într-adevăr seara aceasta doi oameni vor pune piciorul pe Lună, iar noi cu toată lumea trepidând, exultând şi rugându-ne, ne dorim să poată să se realizeze cu succes!” Impresionează participarea umană şi spirituală a Papei la marele acte ce se întreprindea, admiraţia sa pentru geniul şi curajul omului. În acelaşi timp, meditaţia sa revine în mod repetat îndreptându-se spre marile probleme nerezolvate încă ale omenirii - foamea, războaiele - şi tot cu acea ocazie a rugăciunii „Angelus” conclude: „Unde este umanitatea adevărată, unde este fraternitatea, pacea? Fie ca progresul, din care astăzi sărbătorim o sublimă victorie, să poată să se întoarcă spre adevăratul bine, temporal şi moral al umanităţii”.

Paul al VI-lea publicase de puţin timp enciclica „Populorum progressio”. Câtă speranţă ca inteligenţa umană şi capacitatea prodigioasă a ştiinţei şi tehnicii să fie puse în slujba binelui! Şi noua enciclică a lui Benedict al XVI-lea, dedicată în întregime adevăratei dezvoltări a umanităţii se încheie amintindu-ne că omul nu trebuie să devină sclav al unei noi ideologii a atotputerniciei tehnicii, dar să urmărească cu responsabilitate acea dezvoltare integrală care îşi are în iubire şi în adevăr forţa propulsivă. Putem zbura în spaţiu şi interveni la izvoarele vieţii, dar cum şi de ce? Provocarea este mereu înaintea noastră.”

Aici serviciul audio: RealAudioMP3







All the contents on this site are copyrighted ©.