Alocuţiunea lui Benedict al XVI-lea la rugăciunea "Angelus" dedicată summitului G8 şi enciclicei sale "Caritas in veritate". Apel pentru Honduras. Anunţ: "mâine plec în vacanţă"; avertisment automobiliştilor: atenţie la volan! (text)

(RV - 12 iulie 2009) Câteva mii de credincioşi, romani şi pelerini au luat parte duminică la întâlnirea cu papa Benedict al XVI-lea pentru recitarea antifonului marian "Îngerul Domnului", reunindu-se la amiază, ca de obieci, în Piaţa Sfântul Petru. Pontiful a dedicat alcocuţiunea sa summitului G8 încheiat vineri în oraşul italian L'Aquila punând în legătură temele discutate la reuniune cu învăţămintele enciclicei sale Caritas in veritate, prima sa enciclică socială.

Pontiful a lansat un apel la dialog şi reconciliere în Honduras, a anunţat că luni 13 iulie se duce în Valle d'Aposta pentru o perioadă de odihnă şi a îndemnat pe cei care pleacă în vacanţă să fie atenţi la volan, respectând normele de circulaţie.
 
Iată textul alocuţiunii şi al apelurilor Papei în traducerea noastră de lucru:

Dragi fraţi şi surori,
în zilele trecute, atenţia tuturor s-a îndreptat spre G8 care s-a ţinut în L’Aquila, oraş atât de încercat de cutremurul de pământ. Problematicele pe agendă erau uneori dramatic de urgente. Există în lume disparităţi sociale şi injustiţii structurale ce nu mai pot fi tolerabile, care cer, pe lângă imediate intervenţii de rigoare, o coordonată strategie pentru a căuta soluţii globale durabile. În timpul summitului Şefii de Stat şi de Guvern ai G8 au reafirmat necesitatea de a ajunge la acorduri comune în scopul de a asigura omenirii un viitor mai bun. Biserica nu posedă soluţii tehnice de prezentat, dar, expertă în umanitate, oferă tuturor învăţătura Sfintei Scripturi despre adevărul omului şi vesteşte Evanghelia Iubirii şi a dreptăţii. Miercurea trecută, comentând la audienţa generală enciclica Caritas in veritate publicată chiar în ajunul reuniunii G8, spuneam că „e nevoie de o programare economică nouă care să redefinească dezvoltarea în mod global, bazându-se pe fundamentul etic al responsabilităţii înaintea lui Dumnezeu şi a fiinţei umane drept creatură a lui Dumnezeu”. Aceasta deoarece - am scris în Enciclică - „într-o societate în curs de globalizare, binele comun şi angajarea pentru el nu pot să nu asume dimensiunile întregii familii umane” (7).

Deja marele pontif Paul al VI-lea în enciclica Populorum progressio recunoscuse şi indicase orizontul mondial al chestiunii sociale. Continuând pe aceeaşi cale, şi eu am simţit nevoia de a dedica enciclica Caritas in veritate acestei chestiuni, care în timpul nostru a devenit „în mod radical o chestiune antropologică”, în sensul că ea implică însuşi modul de a concepe fiinţa umană pusă tot mai mult în înseşi mâinile omului de tehnologiile moderne (Cf. ibid. 75). Soluţiile la problemele actuale ale omenirii nu pot fi numai tehnice, dar trebuie să ţină cont de toate cerinţele persoanei, care este înzestrată cu suflet şi trup. Ar putea de fapt desena scenarii sumbre pentru viitorul omenirii „absolutismul tehnicii”, care îşi află expresia maximă în unele practici contrare vieţii. Actele care nu respectă adevărata demnitate a persoanei, şi atunci când par motivate de o „opţiune de iubire”, în realitate sunt rodul unei „concepţii materiale şi mecaniciste despre viaţa umană”, care reduce iubirea fără adevăr la „o carapace goală de umplut în mod arbitrar” (Cf n.6) şi poate astfel comporta efecte negative pentru dezvoltarea umană integrală.

Oricât ar fi de complexă actuala situaţie a lumii, Biserica priveşte la viitor cu speranţă şi aminteşte creştinilor că „vestirea lui Cristos este primul şi principalul factor de dezvoltare”. Chiar astăzi, în rugăciunea Liturghiei numită „colecta”, liturgia ne invită să ne rugăm”: „Dăruieşte-ne, Părinte, să nu avem nimic mai scump decât Fiul tău, care dezvăluie lumii misterul iubirii tale şi adevărata demnitate a omului”. Să ne obţină Fecioara Maria să păşim pe calea dezvoltării cu toată inima şi inteligenţa noastră, „ceea ce înseamnă cu ardoarea carităţii şi înţelepciunea adevărului” (Cf n.8).

După recitarea antifonului „Îngerul Domnului”, şi înainte de saluturile în limbile franceză, engleză, germană, spaniolă, polonă şi italiană, papa Benedict al XVI-lea a lansat un apel şi a făcut un anunţ şi un avertisment. Despre ce este vorba?

 
Apel pentru Honduras.
„În aceste zile urmăresc cu vie preocupare evenimentele din Honduras. Aş vrea astăzi să vă invit să vă rugaţi pentru acea scumpă ţară pentru ca, prin mijlocirea maternă a Doamnei noastre din Suyapa, responsabilii naţiunii şi toţi locuitorii săi să parcurgă cu răbdare calea dialogului, a înţelegerii reciproce şi reconcilierii. Aceasta e posibil dacă, depăşind tendinţele particulariste, fiecare se sforţează să caute adevărul şi să urmărească cu tenacitate binele comun: aceasta este condiţia pentru a asigura o convieţuire paşnică şi o autentică viaţă democrată! iubitului popor hondurian îi asigur rugăciunea mea şi în dau o specială Binecuvântare apostolică”.

Anunţul plecării pentru perioada de odihnă.
„Mâine, cu voia lui Dumnezeu, voi pleca pentru o scurtă perioadă de odihnă la munte. Mă voi duce în Valle d’Aosta, la Lex Combes, localitate devenită celebră prin sejururile iubitului meu predecesor Ioan Paul al II-lea şi foarte iubită şi de mine. Spunând „la revedere” Pieţei Sfântul Petru şi oraşului Roma, invit pe toţi să mă însoţească cu rugăciunea. Rugăciunea nu cunoaşte distanţe şi separări: oriunde suntem, ea face din noi o singură inimă şi un singur suflet”.

Avertisment: atenţie la volan!
„În privinţa plecărilor, folosesc ocazia pentru a aminti încă o dată îndatorirea pentru toţi de prudenţă la conducere şi de respectarea normelor codului rutier. O bună vacanţă începe tocmai de aici!