Benedict al XVI-lea, la rugăciunea „Angelus" vorbind despre devoţiunea faţă de Preascumpul
Sânge a lui Cristos a invocat ca în lume să nu mai curgă sânge din cauza violenţei
şi injustiţiei şi a condamnat tragicul atentat săvârşit duminică dimineaţă în faţa
catedralei din Cotabato în Filipine
(RV - 5 iulie 2009) „Sângele lui Cristos este garanţia iubirii
fidele a lui Dumnezeu pentru umanitate”. A afirmat
papa Benedict al XVI-lea la întâlnirea duminicală pentru rugăciunea Îngerul Domnului
adăugând că „la strigătul pentru sângele vărsat, care se înalţă din atâtea părţi ale
pământului, Dumnezeu răspunde cu sângele Fiului său”. Ultimul strigăt de durere soseşte
din Filipine unde un atentat săvârşit duminică dimineaţă în faţa catedralei din Cotabato
a provocat mai multe victime, morţi şi răniţi, între care femei şi copii.
La
întâlnirea cu credincioşii reuniţi la amiază în Piaţa Sfântul Petru papa Benedict
a exprimat „profundă deplorare” pentru atentatul comis în faţa catedralei catolice
din Cotabato în timp ce arhiepiscopul celebra Liturghia duminicală. • „În timp
ce mă rog lui Dumnezeu pentru victimele gestului infam, îmi înalţ glasul pentru a
condamna încă o dată recursul la violenţă, care nu constituie niciodată o cale demnă
pentru rezolvarea problemelor existente”.
Episodul petrecut în Filipine este
o nouă dramatică pagină ce repropune istorii de suferinţă. Şi tocmai sensului durerii
Benedict al XVI-lea i-a dedicat alocuţiunea rostită înainte de recitarea rugăciunii
Îngerul Domnului, amintind semnificaţiile sângelui în Sfânta Scriptură.
Dar
să-l ascultăm pe Pontif: • „Dragi fraţi şi surori, în trecut prima duminică din
luna iulie se caracteriza prin devoţiunea la Preascumpul Sânge al lui Cristos. Unii
dintre veneraţii mei predecesori în secolul trecut au confirmat-o, iar Fericitul Ioan
al XXIII-lea prin Scrisoarea Apostolică Inde a primis din 30 iunie 1960,
i-a explicat semnificaţia şi aprobat Litaniile. Tema sângelui, legată de cea a Mielului
pascal, este de importanţă primară în Sfânta Scriptură. Stropirea cu sângele animalelor
sacrificate reprezenta şi stabilea, în Vechiul Testament, legământul dintre Dumnezeu
şi popor, cum se citeşte în cartea Exodului: „Atunci Moise a luat sângele şi a stropit
cu el poporul spunând: Iată sângele legământului pe care Domnul l-a încheiat cu voi
după toate cuvintele acestea!” (Ex 24,8).
La această formulă se referă
în mod explicit Isus la Ultima Cină, când oferind potirul ucenicilor, spune: „Acesta
este sângele meu al legământului, care se varsă pentru mulţi spre iertarea păcatelor”
(Mt 26,28). Şi într-adevăr, începând de la flagelare până la străpungerea coastei
după moartea pe cruce, Cristos a vărsat tot sângele său, ca adevărat Miel jertfit
pentru răscumpărarea universală. Valoarea mântuitoare a sângelui său este afirmată
în mod expres în multe pasaje ale Noului Testament. Este de ajuns să se citeze, în
acest An al Preoţiei, frumoasa expresie din Scrisoarea către Evrei: „Cristos…a
intrat o singură dată pentru totdeauna în Sfânta Sfintelor nu cu sânge de ţapi şi
viţei, ci cu propriul lui sânge, dobândind o mântuire veşnică. Căci dacă sângele de
ţapi şi de tauri şi cenuşa de juncă cu care sunt stropiţi cei întinaţi îi sfinţeşte,
dându-le curăţia trupului, cu cât mai mult sângele lui Cristos, care prin Duhul veşnic
s-a oferit pe sine fără prihană lui Dumnezeu, va curăţa conştiinţa voastră de faptele
moarte, pentru a sluji Dumnezeului celui viu?”(9,11-14).
Referindu-se la cartea
Genezeiunde stă scris că sângele lui Abel, ucis de fratele Cain, strigă
la Dumnezeu din pământ (Cf 4,10), Papa a observat: • „Şi din păcate, astăzi ca
şi ieri, acest strigăt nu încetează, deoarece continuă să curgă sânge uman din cauza
violenţei, injustiţiei şi urii. Când vor învăţa oamenii că viaţa este sacră şi aparţine
lui Dumnezeu singur? Când vor înţelege că suntem toţi fraţi?
Aceste întrebări
- a adăugat Papa - îşi află răspunsuri în iubirea lui Dumnezeu: • „La strigătul
pentru sângele vărsat, care se înalţă din atâtea părţi ale pământului, Dumnezeu răspunde
cu sângele Fiului său care şi-a dat viaţa pentru noi. Cristos nu a răspuns râului
cu rău, dar cu binele, cu iubirea sa nemărginită. Sângele lui Cristos este zălogul
iubirii fidele a lui Dumnezeu pentru umanitate”.
Începând de la biciuire până
la moartea pe Cruce - a amintit Sfântul Părinte - Cristos şi-a vărsat tot sângele
ca „adevărat Miel jertfit pentru răscumpărarea universală. În acel sânge fiecare om
poate găsi putere şi speranţă: • „Fixând rănile Răstignitului, fiecare om, chiar
în condiţii de extremă mizerie morală, poate spune: Dumnezeu nu m-a abandonat, mă
iubeşte, şi-a dat viaţa pentru mine; şi astfel recapătă speranţă”.
Papa a încheiat
alocuţiunea cu un gând la Maica Domnului. „Fecioara Maria, care sub cruce, împreună
cu apostolul Ioan, a adunat testamentul sângelui lui Isus, să ne ajute să redescoperim
bogăţia inestimabilă a acestui har, şi să simţim pentru aceasta intimă şi perenă gratitudine”.
După
recitarea rugăciunii „Angelus” şi înainte de saluturile în limbile franceză, engleză,
germană, spaniolă, polonă şi italiană papa Benedict a amintind tragedia feroviară
din oraşul italian Viareggio, s-a alăturat durerii tuturor celor care au pierdut
persoane dragi, celor rămaşi răniţi sau care au avut de suferit pagube materiale chiar
grave. • „În timp ce înalţ rugăciunea mea stăruitoare la Dumnezeu pentru toate
persoanele implicate în tragedie, urez ca asemenea accidente să nu se mai repete şi
să fie garantată tuturor siguranţa la locul de muncă şi în desfăşurarea vieţii zilnice.
Binevoiască Dumnezeu să primească în pacea sa pe cei răposaţi, să dea grabnică vindecare
celor răniţi şi să reverse mângâiere lăuntrică în toţi cei care au fost atinşi în
sentimentele lor cele mai scumpe”.
Apoi Papa a anunţat că a fost informat de
episcopul de Bolzano-Bressanone despre desfăşurarea de la 8 la 12 iulie în oraşul
italian Bressanone a Campionatului Mondial under 18 de Atletică Uşoară şi a adresat
salutul său organizatorilor şi tuturor tinerilor atleţi cu urarea unei competiţii
senine şi sănătoase sub semnul spiritului sportiv genuin.
În polonă Papa a
salutat „cicliştii provenind din Polonia şi Lituania, veniţi de la Łomża la Roma în
pelerinajul de mulţumire cu ocazia mileniului evanghelizării ţinuturilor de nord de
către Sfântul Bruno din Querfurt. Cer lui Dumnezeu ca această ereditate de credinţă
să se menţină şi să se dezvolte în naţiunile voastre. Mulţumesc Bisericii din Polonia
pentru celebrările „Sărbătoarea Papei”, pentru rugăciunile făcute după intenţiile
mele şi pentru sprijinul material în favoare operelor papale. Bunul Dumnezeu să vă
răsplătească şi să vă binecuvânteze!”
Primiţi stimaţi ascultători şi binecuvântarea
apostolică invocată de papa Benedict al XVI-lea la întâlnirea cu credincioşii pentru
rugăciunea Îngerul Domnului în prima duminică din iulie, binecuvântare ce ajunge şi
pe această cale cu darul ei la toţi care o primesc în spirit de credinţă.