Celebrate la Roma funeraliile părintelui Pasquale Borgomeo. Gratitudinea Papei pentru
"munca sa generoasă şi competentă” la Radio Vatican
(RV - 4 iulie 2009) Cu profundă recunoştinţă Benedict al XVI-lea a exprimat
într-o telegramă semnată de cardinalul secretar de Stat, Tarcisio Bertone, un gând
pentru părintele iezuit Pasquale Borgomeo, decedat joia trecută la vârsta de 76 de
ani, timp de 35 de ani în serviciul Radioului Vatican, dintre care
20 de ani în calitate de director general. În ziua funeraliilor, celebrate
sâmbătă dimineaţă în biserica Santo Spirito in Sassia din Roma,
Papa a bine voit să amintească „opera generoasă şi competentă” a călugărului iezuit
în serviciul comunicaţiilor sociale ale Sfântului Scaun şi s-a unit în rugăciune cu
toţi cei care au luat parte la Liturghia înmormântării.
Biserica era plină
de credincioşi, o tăcere plină de emoţii, o atmosferă nu tristă, cu rugăciuni de gratitudine
înălţate la Dumnezeu, toate acestea constituind fundalul ultimului salut pe care rudele,
confraţii călugări, preoţi, prieteni şi ziarişti şi mulţi din personalul Radioului
Vatican i l-au dat părintelui Pasquale Borgomeo.
Numele său va rămâne mereu
legat de emiţătorul Sfântului Scaun: i-a fost director general timp de 20 de ani şi
cu vivacitate şi profesionalism l-a condus până în mileniul al treilea, în timp ce
cu ajutorul noilor mijloace tehnice a făcut să devină un instrument în slujba Evangheliei
din ce în ce mai prezent în cele cinci continente.
Istoria sa a amintit-o
astfel părintele Federico Lombardi, directorul general al Radioului Vatican, succesor
al părintelui Borgomeo, care a concelebrat funeraliile împreună cu cardinalul iezuit
Roberto Tucci: • „Părintele Pasquale ajunge în 1970 la Radio Vatican, unde capacitatea
sa comunicativă, cultura sa, cunoaşterea limbilor, spiritul de iniţiativă, vor găsi
vast câmp de acţiune, de slujire apostolică timp de 35 de ani, mai întâi în redacţia
centrală, apoi ca director de programe, în colaborare cu astăzi cardinalul Tucci,
pentru a-i urma ca director general al emiţătorului. Desigur, personalitatea sa era
fascinantă şi de mare cordialitate”.
Un ziarist apreciat, cordial şi deschis
prieteniilor, părintele Borgomeo, care „a dedicat nu puţină angajare”, a mai spus
părintele Lombardi, „în lumea internaţională a comunicaţiilor sociale” pentru ca Biserica
să aibă un rol în aceasta: • „Spiritul de călugăr a rămas vigilent în el toată
viaţa. Entuziasmul, prin care se străduia ca Radio Vatican să desfăşoare cât mai bine
noul serviciu de acoperire informativă a călătoriilor Papei, era viu şi sincer”.
Mişcătoare
şi amintirea cardinalului Tucci, care ani de zile a lucrat alături de confratele decedat: •
„Eu îi datorez o gratitudine cu totul deosebită: era un prieten sincer şi cordial,
foarte onest; un intelectual creativ, dar şi un om de acţiune, generos şi exigent”.
Chipul,
care nu e cunoscut tuturor, al părintelui Pasquale Borgomeo, cel pe care doar familia
a putut să-l cunoască, l-a dezvăluit fratele său Carlo, descriindu-i şi moştenirea
spirituală: • „Pasquale ne lasă şi o importantă moştenire de valori. Înainte de
toate, valoarea coerenţei, expresie a unei dimensiuni etice informale şi de o credinţă
profundă. Această valoare îl făcea să ia distanţele, chiar dur, de orice formă de
oportunism, de duplicitate şi aranjament meschin; expresie a unei mari libertăţi de
conştiinţă, capabilă de meditaţii inteligente dar ostile compromisurilor: libertatea
fiilor lui Dumnezeu. Ne lasă o nepotolită ambiţie, ambiţia de a putea lăsa semne în
marile chestiuni, de a se face util pentru cauzele mari”.
Părintele Borgomeo
îl alesese pe Sfântul Augustin ca ghid. Episcopului de Hipona i-a dedicat ample studii,
teza sa de licenţă în Litere la Napoli şi de doctorat la Paris. Şi, între ultimele
sale scrieri, din nou marele doctor al Bisericii, a relevat părintele Lombardi. Răsfoind
câteva din însemnările sale se citesc reflecţii despre viaţa interioară, unde omul
poate descoperi adevărul Cuvântului lui Dumnezeu şi valoarea comunicării cuvântului.
Pe scurt, un îndemn pentru om de a intra din nou în sinea sa pentru a se putea deschide
altora. Întocmai cum a făcut el.