Totala identificare cu propriul minister: îndemnul lui Benedict al XVI-lea către miniştrii altarului, în cadrul Audienţei Generala de miercuri 1 iulie, la începutul Anului Sacerdotal

(RV – 1 iulie 2009) „După cum, în timpul Anului Paulin, punctul nostru de referinţă constant a fost Sfântul Paul, tot astfel în următoarele luni vom privi în primul rând la Sfântul Ioan Maria Vianney, parohul de Ars, amintindu-ne aniversarea a 150 de ani de la moartea sa”.

Astfel a conturat Benedict al XVI-lea, în cadrul audienţei generale de miercuri, 1 iulie, trecerea de la Anul Paulin la cel al Sfintei Preoţii, şi de la figura Sfântului din Tars, de la a cărui naştere s-au sărbătorit 2000 de ani, la cea a Sfântului Paroh din Ars, de la a cărui moarte, sau mai bine spus „naştere pentru Cer” se împlinesc 150 de ani.
Succesorul lui Petru a amintit numeroşilor credincioşi din diferite colţuri ale lumii adunaţi în piaţa Sfântul Petru pentru tradiţionala audienţă de miercuri de Scrisoarea scrisă confraţilor preoţi cu ocazia Anului Sacerdotal, scrisoare în care a dorit să sublinieze ceea ce străluceşte în mod deosebit în existenţa acestui umil ministru al altarului: Ioan Maria Vianney şi anume „totala identificare cu propriul minister”.
• „Lui îi plăcea să spună că: 'Un bun păstor, un păstor după inima lui Dumnezeu, este cea mai mare comoară pe care bunul Dumnezeu o poate da unei parohii şi unul din darurile cele mai preţioase ale milostivirii divine' ”. Şi aproape copleşit de măreţia darului şi a misiunii încredinţate unei sărmane creaturi umane, suspina: „Oh, cât este un preot de mare! . . . Dacă ar înţelege, ar muri… Dumnezeu îl ascultă: el pronunţă două cuvinte şi Domnul Nostru coboară din cer la vocea sa şi se închide într-o mică ostie”.

Succesorul lui Petru s-a oprit de asemenea asupra binomului „identitate-misiune”, referindu-se la titlul Anului Sfintei Preoţii, şi anume – „Fidelitatea lui Cristos, fidelitatea preotului” şi care evidenţiază că darul harului divin precede orice posibil răspuns uman şi realizare pastorală, aşa încât – subliniază Episcopul Romei – „în viaţa preotului, vestirea misionară şi cultul nu sunt niciodată separabile, aşa cum nu pot fi vreodată separate identitatea ontologico-sacramentală şi misiunea evanghelizatoare”.
Şi mai mult, Sfântul Părinte trimite la un exemplu de la începuturile creştinismului, pentru a descrie „sacramentul altarului”:
• „Sfântul Ioan Gură de Aur spunea, de exemplu, că sacramentul altarului este „sacramentul fratelui” sau, cum spune „sacramentul celui sărac”, ce constituie două aspecte ale aceluiaşi mister. Iubirea pentru aproapele, atenţia faţă de justiţie şi faţă de cei săraci nu constituie doar temele unei morale sociale, cât mai ales expresia unei concepţii sacramentale a moralităţii creştine, pentru că prin intermediul ministerului prezbiterilor se împlineşte sacrificiul spiritual al tuturor credincioşilor, în unire cu Cristos, unicul Mediator”.

A fi conştienţi de propria identitate, de propria misiune: iată un alt aspect evidenţiat de Benedict al XVI-lea care le aminteşte confraţilor întru preoţie că misiunea fiecărui preot în parte va depinde aşadar mai ales de faptul de a fi conştient de realitatea sacramentală a „noii fiinţe” care devine odată cu preoţia.
• „De la certitudinea propriei identităţi, nu construită în mod artificial dar dăruită în mod gratuit şi divin, depinde mereu reînnoitul entuziasm al preotului faţă de misiunea sa”.
Şi, continuă Succesorul lui Petru, amintind importanţa binomului „consacrare-misiune”:
• „Când nu se ţine cont de binomul 'consacrare-misiune', devine cu adevărat dificil să se înţeleagă identitatea preotului şi a ministerului său în Biserică. Cine este de fapt prezbiterului dacă nu un om al unităţii şi al adevărului, conştient de propriile limite şi, în acelaşi timp, de extraordinara măreţie a vocaţiei primite, mai exact aceea de a contribui la extinderea Împărăţiei lui Dumnezeu până la marginile pământului?”.

• În timpul acestui An Sacerdotal „să ne rugăm pentru toţi preoţii”, a îndemnat Sfântul Părinte, spunând:
• „Să se multiplice în dieceze şi în parohii, şi în special în comunităţile monastice, în cadrul asociaţiilor şi a mişcărilor, iniţiativele de rugăciune, în special de adoraţie euharistică, pentru sfinţirea clerului şi pentru vocaţiile sacerdotale, răspunzând îndemnului lui Isus din Mt 9, 38: ' Rugaţi-l deci pe Domnul secerişului să trimită lucrători la secerişul lui'”

Aici serviciul audio: