Benedict al XVI-lea către episcopii din Vietnam: „Creştinismul contribuie la binele
comun a ţării voastre. Un catolic este un bun cetăţean!"
(RV – 27 iunie 2009) Religiile nu ameninţă unitatea unei ţări, pentru că intenţia
lor cea mai profundă este de a sfinţi orice persoană şi de a sluji binele comun. Este
unul din gândurile cele mai semnificative încredinţate de Benedict al XVI-lea episcopilor
din Vietnam, în vizită „ad Limina” din 22 iunie până pe 4 iulie. Primindu-i în
audienţă sâmbătă dimineaţă, Papa i-a invitat printre altele să acorde o mare atenţie
rolului credincioşilor laici pentru a fi evident, a afirmat, că în spatele „unui bun
catolic se află un bun cetăţean”.
Când eşti o mică insulă în mijlocul unei
mări imense, cum este Biserica Catolică în Vietnam – cu ai săi aproximativ şase milioane
de botezaţi în mijlocul a circa 80 de milioane de budişti, mai exact într-o proporţie
de 7% din total – şi când stabilitatea ultimilor 50 de ani a fost plătită timp de
secole cu sângele „multor martiri care – a notat Sfântul Părinte – au vrut să proclame
adevărul şi universalitatea credinţei în Dumnezeu”, e clar că apărarea propriei identităţi
trebuie să meargă în pas cu o constantă căutare a dialogului, fie cu exponenţi ai
altor religii fie cu autorităţile civile”. Succesorul lui Petru a reafirmat acest
principiu în faţa episcopilor vietnamezi. Ceea ce trebuie să fie mereu transparent
– a spus – „este că Biserica contribuie la dezvoltarea umană şi spirituală a persoanelor,
dar şi la dezvoltarea ţării” în care activează. În cazul de faţă, apoi, „participarea
sa la acest proces – observă Sfântul Părinte – este o datorie şi o contribuţie importantă
mai ales în momentul în care Vietnamul cunoaşte o progresivă deschidere faţă de comunitatea
internaţională”.
• „Voi ştiţi ca şi mine că o colaborare sănătoasă dintre Biserică
şi comunitatea politică este posibilă. În această privinţă, Biserica invită pe toţi
membrii să se implice în mod fidel pentru construirea unei societăţi juste, solidare
şi echitabile. Aceasta nu are intenţia să se substitue guvernului, dar caută doar
– în spirit de dialog şi de cooperarea respectoasă – să ia parte aşa cum se cuvine
la viaţa naţiunii şi în slujba întregului popor”.
Participând în mod activ
– potrivit poziţiei cere-i este proprie şi după vocaţia sa – Biserica, a continuat
Benedict al XVI-lea citând un fragment din Deus caritas est „nu poate fi vreodată
dispensată de exerciţiul carităţii ca activitate organizată de credincioşi şi, pe
de altă parte, nu va exista niciodată o situaţie în care să nu fie necesară caritatea
fiecărui creştin în parte, pentru că omul – dincolo de justiţie – va avea mereu nevoie
de iubire”. • „În plus, găsesc important să subliniez că religiile nu reprezintă
un pericol pentru unitatea naţiunii, deoarece acestea ţintesc spre sfinţirea fiecărei
persoane în parte şi, prin intermediul instituţiilor lor, religiile vor să se prezinte
în mod generos şi dezinteresat în vederea slujirii aproapelui”.
Episcopul
Romei i-a îndemnat pe episcopii din Vietnam să acorde o deosebită atenţie rolului
credincioşilor laici, în special familiilor şi tinerilor, dintre care mulţi lasă zonele
rurale în căutarea unui viitor în oraşe: • „Este de dorit ca fiecare familie catolică
să-i înveţe pe copii să trăiască în conformitate cu o conştiinţă dreaptă, în lealitate
şi adevăr, devenind o sursă de valori şi virtuţi umane, o şcoală de credinţă şi de
iubire faţă de Dumnezeu. La rândul lor, laicii catolici vor trebui să demonstreze,
printr-o viaţă de caritate, onestitate şi iubire faţă de binele comun, că un bun catolic
este un bun cetăţean”.