Episcopii italieni au publicat o Scrisoare către căutătorii de Dumnezeu: interviu cu mons. Bruno Forte

(RV - 12 iunie 2009) „În calitate de credincioşi în Isus Cristos, animaţi de dorinţa de a-l face cunoscut pe acela care ne-a dat sens şi speranţă vieţii, ne adresăm cu respect şi prietenie tuturor căutătorilor de Dumnezeu”: începe astfel „Scrisoarea căutătorii de Dumnezeu”, pregătită de Comisia Conferinţei episcopale italiene, prezidate de arhiepiscopul de Chieti-Vasto, mons. Bruno Forte. Documentul care a fost publicat vineri în întregime de cotidianul Avvenire, pleacă de la câteva întrebări difuze în viaţa multora pentru a propune apoi vestirea creştină.

Intervievat de redacţia noastră centrală mons.Bruno Forte se opreşte asupra raţiunilor care stau la baza redactării acestei scrisori:
• „În societatea postmodernă, apare din ce în ce mai clar că nu se poate da drept scontată transmiterea credinţei. Avem nevoie să propovăduim mereu din nou kerigma, adică mesajul central, de bucurie al iubirii lui Dumnezeu manifestat nouă în Isus Cristos. Şi această nevoie de primul anunţ, care este evidentă în societăţile secularizate ale Occidentului dar şi în ţări unde Evanghelia trebuie să fie în mare parte încă vestită, face să reţinem foarte importantă referinţa la texte precum Catehismele Bisericii. ŞI cu toate acestea, pentru un prim anunţ, nu este de ajuns, deoarece e nevoie de a putea spune mult în puţin. Iată: acest text răspunde acestei cerinţe. O prezentare scurtă, sintetizată a Evangheliei, a mesajului credinţei în care se vrea mult în puţin chiar dacă, fireşte, nu totul poate fi dezvoltat şi aprofundat cum este în textele Catehismelor”.

Scrisoarea este dezvoltată într-un limbaj simplu, direct şi cu un stil uneori chiar colocvial: o alegere voită, bineînţeles…
• „Desigur. Tocmai pentru a mărturisi chipul unei Biserici prietene, al unei Biserici apropiate de marile întrebări ale inimii omeneşti şi dornice să vorbească de la inimă la inimă celor cărora li se adresează. În comparaţie cu o dilemă actualmente la modă care vorbeşte despre o Biserici caracterizată printr-o mulţime de „nu”, vrem să scoatem în relief realitatea asupra căreia insistă mult Benedict al XVI-lea: în centrul întregului mesaj al Bisericii se află marele „da” al lui Dumnezeu în Isus Cristos şi se află repetatul „da” vieţii, iubirii, bucuriei, frumuseţii pe care Evanghelia lui Isus le poartă în lume”.
 
Ce vă aşteptaţi de la această Scrisoare?
• „Deja Platon spune că orice carte are nevoie de un tată. În alte cuvinte, o carte nu reuşeşte de la sine să spună tuturor potenţialul pe care îl ascunde. Iată, de ce, urarea este ca Scrisoarea nu numai să poată ajunge la cât mai multe persoane, dar şi să fie utilizată pentru parcursuri individuale, personale de lectură lşi de meditaţie; dar şi să existe mereu efortul mediatorilor Cuvântului lui Dumnezeu, care să o prezinte, să facă din ea o punte de dialog şi de prietenie, folosind-o - de pildă - ca schemă într-o serie de întâlniri, de dialoguri, de cunoaştere şi de aprofundare vieţii cu grupuri şi persoane în căutare. Încă o dată ţin să subliniez că suntem toţi cu adevărat căutători de Dumnezeu, noi toţi care credem: deoarece Dumnezeu este mereu nou de descoperit în profunzimea şi frumuseţea sa, cum spune psalmul „Faţa Ta, Doamne, o caut. Nu-ţi ascunde faţa Ta de la mine”. Cuvânt al celui care, precum David, cunoscuse şi trăise iubirea lui Dumnezeu. Dar apoi, există cercetarea din partea acelora care încă nu au făcut această experienţă, a acelor căutători de Dumnezeu care sunt necredincioşii gânditori pentru care întrebarea despre Dumnezeu rămâne întrebarea cea mai mare şi importantă. Şi în fine, urarea ar fi ca acest text, meditat şi prezentat cum se cuvine, să poată fi o ocazie de a pune întrebări celui care ar vrea în schimb să fugă de ele, să le evite, să evadeze într-un fel de buimăceală pentru a nu se confrunta cu chestiunile ultime, cu acele chestiuni care se prezintă în toate marile experienţe ale vieţii la care face referinţă scrisoarea, chiar în prima parte: adică, la fericire şi suferinţă, iubire şi falimente, muncă, sărbătoare, dreptate, pace până la provocarea ridicată de Dumnezeu”.