Benedict al XVI-lea la audienţa generală de miercuri: "credinţa şi raţiunea nu sunt în contrast; convertirea ajută la a percepe simţul sacrului"; cateheza, despre gândirea lui Ioan Scotus Eriugena

RV 10 iun 2009. Raportul dintre credinţă şi raţiune a fost din nou în centrul catehezei ţinută de Benedict al XVI-lea la audienţa generală de miercuri, vorbind zecilor de mii de credincioşi despre Ioan Scotus Eriugena. La terminarea catehezei, Papa a salutat o delegaţie de credincioşi care vor participa în noaptea de sâmbătă spre duminică la tradiţionalul pelerinaj pe jos de la Macerata la Loreto, în regiunea italiană Marche, şi a aprins torţa simbolică a manifestării sacre organizată de mişcarea bisericească Comuniune şi Eliberare.

Născut la începutul veacului al IX-lea şi mort în jurul anului 870, Ioan Scotus Eriugena a rămas în istorie ca unul dintre cei mai cunoscuţi gânditori ai Occidentului creştin. Originar din Irlanda, Scotus Eriugena s-a lăsat cuprins de vasta mişcare de reformă carolingiană din Franţa. Bun cunoscător al limbii latine şi greceşti, a citit scrierile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii admirând în mod special opera sfântului Maxim Mărturisitorul şi a lui Dionis Areopagitul, pe care l-a tradus în limba latină. A redactat el însuşi mai multe opere în care...
• "Dezvoltă reflecţii teologice şi spirituale stimulatoare, care ar putea sugera aprofundări de interes şi teologilor contemporani. Mă refer, de exemplu, la cele scrise despre îndatorirea de a exercita un discernământ adecvat în legătură cu 'auctoritas vera' – adevărata autoritate – sau la efortul de a se continua căutarea adevărului pînă când nu se ajunge la o anumită experienţă în adoraţia tăcută a lui Dumnezeu".

"Mântuirea noastră începe odată cu credinţa", afirma Scotus Eriugena. De aceea, a reluat Benedict al XVI-lea, "nu putem vorbi despre Dumnezeu pornind de la invenţiile noastre, dar de la ceea ce Dumnezeu spune despre sine în Sfintele Scripturi":
• "Cum Dumnezeu spune numai adevărul, Scotus Eriugena este convins că autoritatea şi raţiunea nu pot fi niciodată în constrast una cu cealaltă. El este convins că adevărata religie şi adevărata filosofie coincid. În acest sens el scrie: 'Orice formă de autoritate care nu este confirmată de o adevărată raţiune ar trebui să fie considerată slabă... Nu este o adevărată autoritate decât aceea care coincide cu adevărul descoperit prin puterea raţiunii, chiar dacă ar fi vorba de o autoritate recomandată şi transmisă pentru folosinţa posterităţii de Sfinţii Părinţi" (I, PL 122, col. 513BC). În altă parte afirmă: "Autentica autoritate nu contrazice niciodată raţiunea dreaptă, nici aceasta din urmă nu poate contrazice vreodată o adevărată autoritate. Şi una şi cealaltă au fără îndoială aceeaşi origine, care este înţelepciunea divină" (ibid., col. 511B).

"Vedem aici" - a reluat Pontiful - "o afirmaţie curajoasă despre valoarea raţiunii, întemeiată pe certitudinea că autoritatea adevărată este rezonabilă, pentru că Dumnezeu este raţiunea creatoare".

"Nici Scriptura, a afirmat Papa reluând reflecţia călugărului irlandez, nu face excepţie de la necesitatea de a fi abordată pe baza aceluiaşi criteriu de discernământ". Cu toate că provine de la Dumnezeu, "Scriptura nu ar fi fost necesară dacă omul nu ar fi păcătuit" – susţinea teologul medieval citând o reflecţie a Sfântului Ioan Crisostom. "Trebuie să deducem aşadar că Scriptura a fost dată de Dumnezeu cu un scop pedagogic şi din condescendenţă, pentru ca omul să-şi poată aduce aminte toate cele întipărite în inima sa încă de la momentul creării 'după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu' (cf Gen 1,26) şi pe care prin căderea originară, a ajuns să le uite. "Nu omul a fost creat pentru Scriptură (...) dar mai degrabă Scriptura a fost dată pentru om", afirma Scotus Eriugena (Expositiones; II, PL 122, col. 146C). "Cuvântul Scripturii, a reluat Papa, purifică raţiunea noastră neclară şi ne ajută să revenim la amintirea celor pe care noi, ca chip al lui Dumnezeu, le purtăm în noi, răniţi din nefericire de păcat".

De aici decurge o serie de consecinţe în ce priveşte modul de interpretare a Sfintei Scripturi, care – a întărit Benedict al XVI-lea – ne pot arăta şi astăzi drumul către lectura corectă a Scripturii. "Este vorba de a descoperi sensul ascuns al textului sacru şi aceasta presupune un exerciţiu interior cu totul aparte, graţie căruia raţiunea se deschide către drumul sigur care duce la adevăr. Un atare exerciţiu constă în a cultiva o disponibilitate constantă la convertire. Pentru a ajunge la viziunea profundă a textului este necesar a progresa în acelaşi timp atât pe calea schimbării inimii cât şi în analiza conceptuală a paginii biblice, fie că aceasta este de natură cosmică, istorică sau doctrinară".
• "Numai printr-o constantă purificare atât a ochilor inimii cât şi a ochilor minţii se poate dobândi o înţelegere exactă".

Prin aceasta, a observat Episcopul Romei, păşim pe un drum anevoios dar entuziasmant, "marcat de cuceriri neîntrerupte şi relativizări ale cunoaşterii umane", care "conduc creatura inteligentă până la pragul Misterului Divin", acolo unde toate noţiunile reclamă propria slăbiciune şi incapacitate şi, de aceea, impun prin simpla forţă liberă şi dulce a adevărului, de a merge mereu dincolo de tot ceea ce se cunoaşte neîncetat". În realitate, întreaga gândire a lui Scotus Eriugena - a afirmat Sfântul Părinte - este dovada dorinţei de a formula exprimabilul inexprimabilului Dumnezeu, bizuindu-se numai pe misterul Cuvântului făcut trup în Isus din Nazaret:
• "El scrie: 'nu trebuie să dorim altceva decât bucuria adevărului care este Cristos, nici să evităm altceva decât absenţa lui. Aceasta, în realitate, trebuie să fie considerată cauza unică a tristeţei totale şi eterne. Ia-mi-l pe Cristos şi nu-mi mai rămâne niciun bine şi nimic altceva nu mă va cutremura decât absenţa lui. Cel mai mare zbucium al unei creaturi raţionale este să fie lipsită de El şi însăşi absenţa Lui' (V, PL 122, col. 989a). Ne putem însuşi la rândul nostru aceste cuvinte, a încheiat Papa, transformându-le în rugăciune către Cel care reprezintă dorul inimii noastre".

Între numeroşii credincioşi veniţi miercuri în Piaţa Sfântul Petru din orice parte a lumii la întâlnirea cu Benedict al XVI-lea, erau prezenţi şi participanţii la "Maratonul Păcii" de la Macerata la Loreto – unde se află celebrul sanctuar marian de pe coasta Mării Adriatice – care se va desfăşura în noaptea de sămbâtă spre duminică 14 iunie. Ca semn al participării sale ideale la manifestarea sacră, Sfântul Părinte a aprins torţa simbolică a pelerinajului şi a îmbrăcat şapca albă a participanţilor.

Primiţi acum şi Binecuvântarea Apostolică invocată de Benedict al XVI-lea miercuri la audienţa generală în Piaţa Sfântul Petru, binecuvântare ce ajunge pe calea undelor la toţi ascultătorii care o primesc în spirit de comuniune apostolică.

Aici, serviciul audio: