2009-06-03 19:43:15

Raban Maur: exemplul unui monah de mare cultură, mereu în slujba altora fără să uite studiul şi contemplaţia, în cateheza Papei la audienţa generală


(RV - 3 iunie 2009) Astăzi aş vrea să vă vorbesc despre un personaj din Occidentul latin cu adevărat extraordinar: monahul Raban Maur. Împreună cu oameni ca Isidor din Sevilia, Beda Venerabilul şi Ambroziu Autpert, despre care am vorbit în catehezele precedente, el, în secolele aşa-zisului Evul Mediu timpuriu, a ştiut să menţină contactul cu marea cultură a înţelepţilor antici şi cu Părinţii creştini.

 
Astfel papa Benedict al XVI-lea şi-a început cateheza de miercuri la audienţa generală desfăşurată în Piaţa Sfântul Petru, însorită dar răcoroasă, prezentând figura acestui mare om al Bisericii, Raban Maur, monah benedictin devenit episcop de Mainz şi amintit, datorită erudiţiei sale, ca „praeceptor Germaniae - învăţător al Germaniei”.

Monahul, născut în oraşul Mainz în anul 780, intrat de foarte tânăr în mănăstire şi devenit abate al renumitei mănăstiri din Fulda iar mai târziu arhiepiscop de Mainz, a fost consilier înţelept de principi în societatea pe care o numim carolingiană.

Un om al Bisericii de o vastă cultură care, potrivit tradiţiei este autorul unuia dintre cele mai frumoase şi mai cunoscute imnuri ale Bisericii latine, imnul „Veni Creator Spiritus - „Vino, Duhule Creator”; este omul care era mereu în slujba altora fără să înceteze însă continuarea studiilor sale. Astfel îl aminteşte papa Benedict care subliniază”:
• „…demonstrând prin exemplul vieţii sale că se poate fi simultan la dispoziţia altora, fără a se lipsi, din acest motiv, de un timp potrivit pentru reflecţie, studiu şi meditaţie”.

Raban Maur a fost exeget, filozof, poet, păstor, om al lui
Dumnezeu. Diecezele de Fulda, Mainz, Limburg şi Wroclaw în consideră sfânt sau fericit. Operele sale cuprind şase volume din Patrologia Latină alcătuită de Migne Benedict al XVI-lea a amintit aici că poezia şi forma plastică sunt adesea îmbinate pentru a exprima adevăruri de credinţă, ajunge să ne gândim la condicile miniaturale al Bibliei: astăzi am numi-o metodă multimedia - a spus - pentru a-i explica apoi valoarea profundă:

• „Ea dovedeşte în orice caz în Raban Maur o conştiinţă extraordinară a necesităţii de a implica în experienţa credinţei, nu numai mintea şi inima, dar şi simţurile prin celelalte aspecte ale gustului estetic şi sensibilităţii umane care fac ca omul să se bucure de adevăr cu toată fiinţa sa, spirit, suflet şi trup’. Acest lucru este important: credinţa nu este doar gândire, ci atinge toată fiinţa noastră. Deoarece Dumnezeu s-a făcut om în carne şi oase, a intrat în lumea sensibilă, noi în toate dimensiunile fiinţei noastre trebuie să căutăm şi să-l întâlnim pe Dumnezeu. Astfel realitatea lui Dumnezeu, prin credinţă, pătrunde fiinţa noastră şi o transformă”.

Papa a subliniat marea cultură a monahului din Evul Mediu Timpuriu dar în acelaşi timp a ţinut să arate că „el se servea de ea cu libertate şi discernământ atent”. În această privinţă a reprodus cuvintele sale către un corepiscop:
• „La sfârşitul ’primei Epistole’ adresate unui ’corepiscop’ al diecezei de Mainz, de pildă, după ce a răspuns la cererile de lămurire asupra comportamentului de urmat în exercitarea responsabilităţii pastorale, continuă: Ţi-am scris toate acestea aşa cum le-am dedus din Sfintele Scripturi şi din canoanele Părinţilor Bisericii. Tu însă, om de mare sfinţenie, ia deciziile tale cum ţi se pare mai bine, de la caz la caz, căutând să temperezi evaluarea în aşa fel încât să garantezi în toate discreţia, deoarece ea este mama tuturor virtuţilor’. Se vede astfel continuitatea credinţei creştine, care îşi are începuturile în Cuvântul lui Dumnezeu; ea însă este mereu vie, se dezvoltă şi se exprimă în forme noi, mereu în coerenţă cu întreaga construcţie, cu tot edificiul credinţei”.

O altă învăţătură fundamentală şi mereu actuală este aceea despre contemplaţie: „Cine este neglijent în contemplaţie - scrie monahul - se lipseşte singur de vederea luminii lui Dumnezeu”. Apoi, vorbind liber, Papa a adăugat:
• „Cred că Raban Maur adresează aceste cuvinte şi nouă astăzi: în perioadele de muncă, cu ritmurile sale frenetice, şi în perioadele de vacanţă trebuie să rezervăm momente pentru Dumnezeu; să-I deschidem viaţa noastră adresându-i un gând, o reflecţie, o scurtă rugăciune, şi mai presus de toate nu trebuie să uităm duminica, ziua Domnului, ca zi a Liturghiei, pentru a percepe în frumuseţea bisericilor noastre, a muzicii sacre şi a Cuvântului lui Dumnezeu frumuseţea însăşi a lui Dumnezeu, lăsându-l să intre în fiinţa noastră. Numai în felul acesta viaţa noastră devine mare, devine adevărată viaţă”.

Terminată cateheza în limba italiană, papa Benedict a prezentat o sinteză a ei în limbile franceză, engleză, germană şi spaniolă cu saluturi în limbile portugheză, polonă, cehă, maghiară, slovacă şi italiană.

Ca de obicei, în italiană a salutat cu afecţiune tinerii, bolnavii şi perechile de soţi căsătoriţi recent.
Dragi tineri, duminica viitoare vom celebra solemnitatea Preasfintei Treimi. Vă urez ca meditarea şi contemplarea misterului trinitar să vă introducă din ce în ce mai mult în Iubirea divină.
Dragi bolnavi, datorită tainei Botezului, Preasfânta Treime este prezentă în viaţa voastră. Această prezenţă să vă susţină să împliniţi în toate voinţa Domnului. Şi voi, dragi soţi recent căsătoriţi, să puteţi a vă inspira din comuniunea trinitară pentru a forma o familie creştină în care să vi se dea harul de a trăi în iubire reciprocă, bucuria rugăciunii şi primirea vieţii.
Terminată audienţa generală, Sfântul Părinte a intonat în cor rugăciunea Tatăl nostru în limba latină şi a invocat binecuvântarea apostolică pe care o extinde bucuros la toţi cei care pe calea undelor, la radio sau televiziune, o primesc în spirit de credinţă.
 
Aici serviciul audio: RealAudioMP3








All the contents on this site are copyrighted ©.