Simpozion la Florenţa despre Galileo Galilei: reflecţia părintelui Coyne

(29 mai 2009) Continuă la Florenţa simpozionul internaţional organizat de Fundaţia Stensen care, în Anul Astronomiei, propune o relectură a cazului Galileo Galilei din punct de vedere istoric, filosofic şi teologic. La patru secole de la primele observaţii făcute cu luneta de către omul de ştiinţă din Pisa, 33 din cei mai de seamă experţi în opera şi biografia lui Galilei s-au angajat într-o confruntare care doreşte să relanseze colaborarea dintre ştiinţă şi credinţă.

Contextualizarea istorică a condamnării sistemului copernican de către Sfântul Oficiu, în 1616, şi apoi procesul la care a fost supus Galilei, în 1633, restituie o imagine mai subtilă a climatului cultural în care s-a maturizat ceea ce însăşi Biserica a recunoscut ca o proprie tragică eroare.

O privire îndeaproape, cu care istorici şi filosofi ai ştiinţei înfruntă problematica lui Galileo Galilei în aceste zile la Palatul congreselor din Florenţa arată cum evenimentul heliocentrismului şi a „ştiinţei noi”, zdruncina întregul sistem aristotelic pe care era fondată filosofia naturală a timpului, obligându-i pe teologi să-şi pună imediat întrebări asupra criteriilor de interpretare ale Scripturii. Dacă judecătorii Inchiziţiei nu au ştiut s-o facă, condamnarea lui Galileo însă, „suspectat vehement de erezie”, are loc într-un climat în care teologi precum Foscarini şi Campanella au înţeles valoarea intuiţiilor astronomului Galilei, iar Compania lui Isus era activă în divulgarea ştiinţei moderne. Este de altfel restituită imaginea unui Galilei care – aşa cum a amintit Benedict al XVI-lea – nu renunţa în activitatea sa de om de ştiinţă „nici la raţiune, nici la credinţă”. Dar ce paşi ulteriori ar putea face azi Biserica pentru a demonstra voinţa sa de a colabora cu ştiinţa? Iată răspunsul părintelui George Coyne, cercetătorul iezuit care a făcut parte din Comisia creată de Ioan Paul al II-lea pentru examinarea procesului Galilei:
„Dacă Biserica ar trebuie să facă ceva, n-aş şti să spun; că trebuie studiat, aprofundat, fără îndoială. Dar acest subiect este destinat mai ales istoricilor, oamenilor de ştiinţă, cred. După modesta mea părere, cred că Biserica a făcut deja partea ce-i revenea prin participarea la Comisie, prin discursurile concluzive şi cele ale Sfântului Părinte, în care au fost admise erorile comise de ambele părţi. Erorile – nu-l citez exact pe Sfântul Părinte – (dar ideea este aceasta) erorile comise în acele timpuri i-au adus multă suferinţă lui Galileo, erori pentru care, date fiind acele timpuri – subiectiv vorbind – nu se poate asuma vina, pentru că nimeni nu înţelegea ştiinţa care era chiar la începuturi. Majoritatea persoanelor nu înţelegeau bine Sfânta Scriptură, nu ştiau bine cum s-o interpreteze. Teologul iezuit Robert Bellarmino credea că Sfânta Scriptură conţine declaraţii ştiinţifice, ceea ce nu există”.

Aici serviciul audio: