Papa către ambasadorii a 8 ţări primiţi vineri în Vatican pentru prezentarea Scrisorilor
de acreditare: îndemn al solidaritate şi sobrietate în stilul de viaţă pentru ca criza
economică să nu devină o catastrofă umană
(RV - 29 mai 2009) Pentru depăşirea crizei economice e
necesară adoptarea unor măsuri comune inspirate de spiritul de solidaritate:a subliniat papa Benedict al XVI-lea în discursul pronunţat vineri dimineaţă
în prezenţa ambasadorilor a 8 ţări primiţi în Sala Clementină
din Vatican cu ocazia prezentării scrisorilor de acreditare.
Este vorba de ambasadorii următoarele ţări: Mongolia, India, Benin, Noua Zeelandă,
Sud Africa, Burkina Faso, Namibia, Norvegia.
Amintim că potrivit protocolului,
primirea în grup a ambasadorilor pe lângă Sfântul Scaun pentru prezentarea Scrisorilor
de acreditare are loc în cazul ţărilor ai căror ambasadori nu sunt rezidenţi la Roma,
iar menţionarea lor urmează ordinea prezentării cererii pentru audienţă.
În
discursul său, Papa s-a oprit îndelung asupra actualei crize economice şi a căilor
de întreprins pentru a o depăşi. Sărăcia reprezintă o gravă ameninţare la adresa
păcii, de aceea este necesar un supliment de angajare comună pentru depăşirea crizei
economice. Benedict al XVI-lea a afirmat că actuala criză economică cere căpătarea
conştiinţei „pentru a edifica o pace autentică în vederea realizării unei lumi mai
bune şi prospere pentru toţi”.
De fapt, a observat, nedreptăţile suscită divizări
între popoare pe care le marginalizează şi astfel se ameninţă pacea: • “La paix
ne peut se construire qu’en cherchant…Pacea - a fost îndemnul său - nu se poate
construi decât angajându-se cu curaj la eliminarea disparităţilor create de sisteme
injuste, astfel încât să se asigure tuturor un nivel de viaţă care să permită o existenţă
demnă”. Aceste disparităţi, a continuat, au devenit şi mai dăunătoare din cauza crizei
financiare şi economice. Şi a indicat câteva din fenomenele mai preocupante legate
de criză; reducerea investiţiilor străine, prăbuşirea cererii de materii prime, diminuarea
ajutoarelor internaţionale şi economisirilor trimise de imigraţi pentru familiile
lor: • „Cette crise peut se transformer en catastrophe…Această
criză - este îngrijorarea Papei - poate să se transforme într-o catastrofă umană pentru
locuitorii a numeroase ţări slabe”. Cei dintâi care sunt loviţi sunt cei mai vulnerabili
şi totuşi, a constatat, această criză a redus în stare de sărăcie şi persoane care
trăiesc în mod demn. Recesiunea, a spus cu amărăciune Papa, poate genera consecinţe
ireversibile şi ameninţa existenţa însăşi a multor persoane. Primii dintre toţi, copiii
care trebuie de aceea să fie protejaţi în mod prioritar. Pe de altă parte, a relevat,
disperarea cauzată de criza economică poartă unele persoane la căutarea unor soluţii
violente pentru a supravieţui. De aici, riscul unor conflicte interne ce pot destabiliza
societăţile deja slabe. A lăudat astfel acele ţări care, în ciuda dificultăţilor,
au decis oricum să nu micşoreze ajutorul pentru populaţiile lovite de criză. Un exemplu,
a avertizat, ce trebuie urmat şi de alte ţări dezvoltate pentru a permite celor sărace
să-şi susţină economiile pentru apărarea celor mai nevoiaşi:
• „J’appelle
à un supplément de fraternité et de solidarité... Fac apel la un supliment de
fraternitate şi de solidaritate - a fost apelul Pontifului - şi la o generozitate
globală realmente trăită”. Această împărţire cu alţii, a adăugat, „cere ţărilor dezvoltate
să regăsească simţul măsurii şi al sobrietăţii în economie şi în stilul de viaţă”.
Papa nu a omis apoi să vorbească despre rolul religiilor în favoarea păcii, mai ales
într-o perioadă în care sunt „atacate şi discreditate”. Liderii religioşi, a fost
avertismentul său, trebuie să ajute credincioşii să înainteze în sfinţenie şi să interpreteze
cuvintele divine în adevăr”:
• „Il convient donc de favoriser l’émergence
d’un monde où religions…Este oportun, a subliniat - să se favorizeze afirmarea
unei lumi în care religiile şi societăţile să poată să se deschidă unele altora”.
Papa a formulat auspicii pentru crearea unui spaţiu care să facă dialogul pozitiv
şi necesar. În fine, a asigurat că Biserica catolică doreşte, prin contribuţia sa,
să dea o viziune pozitivă despre viitorul omenirii.