Deschis la Florenţa unul din cele mai importante evenimente din Anul Astronomiei:
reflecţia prof. Nicola Cabibbo şi a filosofului Paolo Rossi
RV 27 mai 2009. "Cazul Galileo. O relectură istorică, filosofică
şi teologică": este tema simpozionului internaţional organizat în Anul Astronomiei
de "Fundaţia Stensen" a Părinţilor iezuiţi la bazilica
Santa Croce din Florenţa, locul în care este înmormântat celebrul astronom
italian. La simpozionul din Florenţa, care se va încheia sâmbătă cu o masă rotundă,
participă în premieră 18 instituţii civile şi religioase care au avut o legătură istorică
în desfăşurarea cazului Galilei, considerat "părintele ştiinţei moderne". Sugestiv,
obiectivul declarat al sesiunilor ştiinţifice este acela de a prelua din istorie învăţămintele
trecutului pentru a deschide şi mai mult dialogul între raţiune şi credinţă în faţa
chestiunilor etice din prezent.
"Contextualizarea corectă a cazului Galilei,
a afirmat la deschidere pr. Brovedani, organizatorul simpozionului fiorentin, poate
contribui la instuararea unui raport de colaborare şi seninătate între Biserică şi
oamenii de ştiinţă, mai ales în perspectiva problemelor etice ridicate de cercetarea
bio-tehno-ştiinţifică contemporană".
Primele comunicări ale simpozionului
au fost lecţiile magistrale oferite de Paolo Rossi, filosof al ştiinţei şi membru
al prestigioasei instituţii italiene "Accademia dei Lincei", şi de Nicola Cabibbo,
preşedintele Academiei Pontificale de Ştiinţe. Filosoful Paolo Rossi a ţinut să sublinieze
că "dacă e adevărat că teoriile heliocentrice apărate în urmă cu patrusute de ani
de Galileo nu erau întărite de dovezi, nimeni nu poate susţine că în faţa unor teze
discutabile sau greşite este permis a-l face să sufere pe cel care le susţine sau
a-l constrânge public să retracteze"(…). "Aceasta era fără îndoială şi opinia papei
Ioan Paul al II-lea când în anul 2000 a pronunţat cererea de iertare pentru uzul violenţei
comisă de unii creştinii în serviciul adevărului". Cercetătorul italian a evidenţiat
de asemeni riscul prezentat pe versantul ecleziastic de eventuala revizuire apologetică
a cazului Galileo, precum şi inutilitatea, din partea oamenilor de ştiinţă, de a institui
un imposibil şi permanent tribunal al istoriei.
La rândul său, prof. Nicola
Cabibbo, preşedintele Academiei Pontificale de Ştiinţe, a afirmat că "la începutul
veacului al XVII-lea Bisericii îi lipsea o personalitate de calibrul intelectual al
lui Toma de Aquino, care să dea o evaluare corectă a impactului filosofic produs de
noua ştiinţă, începând chiar cu descoperirile astronomice făcute de Galileo în 1609".
Analiza trecutului, însă, nu trebuie să piardă din vedere problemele actualităţii,
în faţa cărora este urgent ca ştiinţa şi religia să-şi asume împreună responsabilitatea
care le revine. Prof. Nicola Cabibbo: • "Cred că este absolut necesar
acest lucru, fiind vorba de o provocare foarte directă precum cea referitoare la viitorul
însuşi al planetei, viitorul umanităţii, în privinţa căruia ştiinţa denunţă riscuri
grave la adresa noastră ca 'specie animală'. Să ne gândim la schimbările climatice,
la degradarea solului agricol, etc., la o serie întreagă de pericole pe care ştiinţa
le denunţă şi în privinţa cărora se ciocneşte nu de poziţia Bisericii, dar de marile
interese economice: producătorii de petrol, marile companii agricole multinaţionale,
etc… Prin urmare, ar fi extrem de important pentru viitorul umanităţii ca Biserica
să preia aceste semnale de alarmă şi în virtutea autorităţii ei, să le repropună la
nivelul cuvenit".