Marţi seară la Roma Benedict al XVI-lea a deschis reuniunea diecezană de studiu pe
tema "Apartenenţă eclezială şi coresponsabilitate pastorală"
RV 26 mai 2009. "Apartenenţa eclezială şi coresponsabilitatea
pastorală": este titlul reuniunii de studiu a diecezei de Roma, cu începere
marţi seară, în bazilica papală Sfântul Ioan în Lateran, prin discursul
Episcopului Romei, Benedict al XVI-lea. În cele trei zile de lucrări vor fi analizate
cele mai importante experienţe pastorale din ultimii zece ani cu scopul de a pregăti
relansarea activităţii pastorale a diecezei în jurul aspectelor centrale precum pastoraţia
familiei şi a tinerilor, iniţierea creştină şi mărturia în favoarea carităţii.
Pentru
o reflecţie despre tema reuniunii bisericeşti diecezane, redacţia centrală l-a contactat
pe mons. Luigi Moretti, vice-gerentul diecezei de Roma: • "Ne aflăm
într-un moment special pentru că în acest an s-a simţit exigenţa de a face o relectură
a parcursului pastoral străbătut de dieceza de Roma în ultimii douăzeci de ani. Am
avut în acest timp experienţe foarte importante şi am dori ca spiritul care a stat
la baza acestora să fie asimilat mai ales de operatorii pastorali, pentru a se ajunge
la o conştienizare comună".
În ce fel se raportează programul pastoral
diecezan şi actuala reuniune bisericească? • "Idea noastră de bază este să
facem nu lucruri noi ci să facem în mod nou ceea ce face parte dintr-o tradiţie. Prin
urmare şi dimensiunea apartenenţei ecleziale, a mandatului misionar, pentru a recupera
spiritul misiunii citadine, ca atunci când Ioan Paul al II-lea ne spunea că în dieceza
de Roma parohia se regăseşte pe sine cu adevărat atunci când se îndreaptă spre realităţile
din afara ei. Deci, aş spune că efortul comun este acela de a restabili ca esenţial
şi prioritar mandatul evanghelizării".
Care este situaţia actuală în
parohiile din dieceza Papei ? În ce fel răspund acestea la exigenţele pastorale?
Mons. Luigi Moretti: • "Se ştie că Roma prezintă o realitate cu diferenţe
mari, dar noi ştim că există o puternică mişcare propulsivă, o Biserică ce nu stă
pe loc, o Biserică în care se elaborează propuneri, activităţi împărtăşite... Şi dinamismul
acestei comunităţi diecezane se referă în principal la recalificarea duminicii ca
zi a Domnului; duminica poate şi trebuie să devină ziua comunităţii parohiale, ziua
Bisericii, ziua familiei, din dorinţa de a reda o valoare religioasă unui context
care tinde să se decreştineze; tot la fel, atenţia faţă de pastoraţia familiei, unde
suntem convinşi că Biserica trebuie să recupereze sensul subiectivităţii prin care
familia să devină protagonistă, aşadar, familia nu doar ca simplu obiect şi destinatar
al pastoraţiei. Familiile comunităţilor noastre creştine sunt chemate să realizeze
ceea ce este necesar pentru viaţa lor creştină, să trăiască întregul potenţial din
în sacramentul căsătoriei, dar în acelaşi timp să devină la rândul lor propunere,
model, referinţă şi serviciu în beneficiul celorlalte familii".