2009-05-22 14:18:58

Solemnitatea Înălţării Domnului. Papa: umanitatea păcătoasă înălţată la Dumnezeu de Crucea lui Cristos


(RV- 21 mai 2009) Joi în Vatican ca şi în multe ţări ale lumii s-a celebrat solemnitatea Înălţării Domnului, care în Italia şi în alte părţi a fost transferată pentru duminică 24 mai. Este vorba despre un mister al credinţei - a subliniat Benedict al XVI-lea - ce recheamă vocaţia extraordinară a omului, înălţat la Dumnezeu de Cristos după ce a plătit pe Cruce păcatele fiecăruia dintre noi.

 
Semnificaţia Înălţării - afirmă Papa - este dublă. Înainte de toate, îndreptându-se spre înalt, dezvăluie în mod clar divinitatea sa: se întoarce acolo de unde a venit, adică în Dumnezeu:
• „În afară de aceasta Cristos se înalţă la Cer cu umanitatea pe care a asumat-o şi pe care a înviat-o din morţi: acea umanitate este cea a noastră, transfigurată, divinizată, devenită eternă. De aceea, Înălţarea dezvăluie vocaţia sublimă (Gaudium et spes, 22) a fiecărei persoane umane: ea este chemată la viaţa veşnică a Împărăţiei lui Dumnezeu, Împărăţie de iubire, de lumină şi de pace” ( Benedict al XVI-lea, alocuţiunea la Regina coeli din 21 mai 2006).

Isus realizează misiunea sa intrând în mizeria omului şi luând asupra sa păcatele noastre ale tuturor: numai în felul acesta îl poate înălţa la Dumnezeu:
• „El a venit, între-adevăr, pentru a readuce omul la Dumnezeu, nu numai pe plan ideal - ca un filozof sau un maestru de înţelepciune - ci în mod real, ca păstor care vrea să reconducă oile la staul. Acest ’exod’ spre patria cerească, pe care Isus l-a trăit personal, l-a înfruntat în întregime pentru noi. Pentru noi a coborât din Cer şi pentru noi s-a înălţat, după ce s-a făcut în toate asemenea oamenilor, umilit până la moartea pe cruce, şi după ce a atins abisul depărtării maxime de Dumnezeu” (Benedict al XVI-lea, alocuţiunea Regina coeli din 4 mai 2008).

În lume nimeni nu este fără păcat, chiar dacă nu este conştient de aceasta. Nimeni nu se poate salva prin puterile proprii. Numai în Cristos omul, slab şi păcătos, poate spera:
• „Dumnezeu în om - omul în Dumnezeu: acesta este de acum un adevăr nu teoretic ci real. De aceea speranţa creştină, bazată pe Cristos, nu este o iluzie dar, cum spune Scrisoarea către Evrei, ’pe aceasta o avem ca o ancoră a sufletului’ (Ev 6,19), o ancoră ce pătrunde în Cer unde Cristos a intrat ca premergător” (Benedict al XVI-lea, alocuţiunea la Regina coeli din 4 mai 2008).

Noi toţi suntem chemaţi să îndreptăm privirea spre Acela care, înălţat la cer, ne-a vindecat prin rănile sale:
• „De aceea suntem chemaţi să reînnoim credinţa noastră în Isus, unica ancoră adevărată de mântuire pentru toţi oamenii. Urcându-se la Cer, El a redeschis calea spre patria noastră definitivă, care este raiul. Acum, cu puterea Duhului său, ne susţine în pelerinajul zilnic de pe pământ” (Benedict al XVI-lea, alocuţiunea Regina coeli din 8 mai 2005).

După Înălţare, primii ucenici rămân uniţi în Cenacol în jurul Mamei lui Isus în aşteptarea Duhului Sfânt. Şi Papa invită la a îndrepta privirea şi spre Maria: Mama trimite mai departe la Fiul, care nu mai este fizic între noi, dar ne aşteaptă în casa Tatălui:
• „Isus ne invită să nu rămânem privind în sus, dar să stăm împreună uniţi în rugăciune, pentru a invoca darul Duhului Sfânt. De fapt numai celui care ’se renaşte de sus’, adică de la Duhul lui Dumnezeu, îi este deschisă intrarea în Împărăţia cerurilor (Cf In 3,3-5), iar cea dintâi ’renăscută de sus’ este tocmai Fecioara Maria” (Benedict al XVI-lea, alocuţiunea la Regina coeli din 4 mai 2008).

Aici serviciul audio: RealAudioMP3







All the contents on this site are copyrighted ©.