Benedict al XVI-lea către episcopii din Perù: dragostea Bisericii să nu neglijeze nici un marginalizat şi să mărturisească bucuria de a fi creştini

(RV - 18 mai 2009) “Fiţi imaginea unităţii Bisericii şi martori ai unei carităţi misionare ce ajunge la săracii din satele cele mai îndepărtate sau la cine este prada unor plăgi sociale precum cea a drogurilor. Sunt câteva din indicaţiile pe care Benedict al XVI-lea le-a oferit luni dimineaţă în audienţa acordată episcopilor din Perù, prezenţi de la începutul lunii la Roma pentru vizita ad Limina. Luni în cursul după amiezii episcopii peruvieni s-au aflat în Bazilica papală Sfântul Paul în afara Zidurilor unde au celebrat Sfânta Liturghie cu ocazia Anului Paulin.

Un şomer, un ţăran ajuns în stare de sărăcie, un toxicoman sunt, pentru un creştin, fraţi de care trebuie să se apropie şi cărora să le ducă, în mijlocul dramelor umane în care se află, un suflu din iubirea lui Dumnezeu şi mângâierea pe care aceasta o poartă cu sine. Aceasta este caritatea unei Biserici dinamice, pe care episcopii latinamericani au afirmat că vor să o relanseze începând de la Aparecida în Brazilia „Misiunea continentală”.

Benedict al XVI-lea a recunoscut amprenta acelei opţiuni în programele pastorale ale Bisericii peruviene şi a solicitat episcopilor să fie primii care îşi „plăsmuiesc propria viaţă potrivit Evangheliei, încât să creeze comunităţi de intensă viaţă creştină”. Apoi a observat:
• “Ciertamente, una Iglesia en misión relativiza…Desigur, o Biserică în misiune relativizează problemele interne şi priveşte cu speranţă şi entuziasm la viitor. Este vorba de a relansa spiritul misionar, nu atât de teama de viitor, dar pentru cp Biserica este o realitate dinamică iar adevăratul ucenic al lui Cristos se bucură în a transmite altora Cuvântul divin şi în a împarte cu ei iubirea care izvorăşte din coasta Mântuitorului deschisă pe cruce”. Privirea socială a Papei, care nu lipseşte niciodată din discursurile sale către episcopii din fiecare ţară, s-a oprit asupra acelor situaţii dificile care cu realism fuseseră tratate mai înainte, în cuvântul său de salut către Pontif, de preşedintele episcopatului peruvian arhiepiscopul de Trujillo, Héctor Miguel Cabrejos Vidarte. Acesta se referise la sărăcia care loveşte Perù în proporţie de 40% din populaţie şi care devine „sărăcie extremă” pentru 14%, mai ales în zonele rurale.

Aici, a observat Benedict al XVI-lea, caritatea Bisericii trebuie să devină incisivă”.
• “Pienso ahora, sobre todo, en los peruanos…Actualmente, mă gândesc în special la peruvienii care suferă din cauza lipsei de muncă, de instrucţiune adecvată şi de îngrijiri sanitare, sau la cei care trăiesc în periferiile marilor oraşe şi în zone îndepărtate. În afară de aceasta, mă gândesc la cei care au căzut în vârtejul drogurilor sau violenţei. Nu putem ignora pe aceşti fraţi ai noştri mai slabi şi iubiţi de Dumnezeu, având mereu în minte că ceea ce trebuie să ne stimuleze este dragostea lui Cristos”. Dragoste ce trebuie să ajungă până la acei fraţi care uneori, a arătat Papa, „pentru faptul că sunt puţin valorizaţi sau insuficient îngrijiţi în nevoile lor spirituale şi materiale, caută în alte experienţe religioase răspunsuri la propriile nelinişti”. Îndemnând episcopatul peruvian „la vizite pastorale regulate la comunităţile creştine, chiar la cele mai îndepărtate şi modeste”, la o pregătire îngrijită a predicii şi la a dedica o atenţie paternă clerului şi tuturor forţelor bisericeşti, Benedict al XVI-lea a invitat episcopii să cultive legătura reciprocă a „afecţiunii colegiale”:
• “La experiencia non dice, sin embargo, que esta unidad…Experienţa ne spune, totuşi, că această unitate nu este niciodată în mod definitiv realizată şi că trebuie să fie construită şi ameliorată constant, fără a renunţa în faţa dificultăţilor obiective şi subiective, în scopul de a arăta adevăratul chip al Bisericii Catolice, una şi unică”.

Aici serviciul audio: