Cristos a înviat! Este strigătul Papei la Sfântul Mormânt: aici s-a schimbat istoria, iubirea este mai tare decât moartea

(RV - 15 mai 2009) Cristos a înviat! Este strigătul lansat vineri dimineaţă lumii de Benedict al XVI-lea înaintea Mormântului gol al lui Isus, în Bazilica Sfântului Mormânt. „Aici - a spus Papa - istoria omenirii a fost schimbată în mod definitiv. Îndelunga stăpânire a păcatului şi a morţii a fost distrusă de triumful ascultării şi al vieţii; lemnul crucii a dezvăluit adevărul privind binele şi răul; judecata lui Dumnezeu a fost pronunţată asupra acestei lumi iar harul Duhului Sfânt a fost revărsat asupra întregii umanităţi. Aici Cristos, noul Adam, ne-a învăţat că niciodată răul nu are ultimul cuvânt, că iubirea este mai tare decât moartea, că viitorul nostru şi cel al omenirii stă în mâinile unui Dumnezeu prevăzător şi fidel. Mormântul gol ne vorbeşte despre speranţă, acea speranţă care nu dezamăgeşte, deoarece este dar al Duhului vieţii (Cf Rom 5,5). Acesta este mesajul pe care doresc să vi-l las astăzi, la încheierea pelerinajului meu în Ţara Sfântă. Apoi a adăugat: „Biserica în Ţara Sfântă, care foarte adesea a trăit misterul întunecat al Golgotei, un trebuie să înceteze niciodată de a fi un neînfricat crainic al mesajului luminos de speranţă pe care acest mormânt gol îl proclamă. Evanghelia ne spune că Dumnezeu poate face noi toate lucrurile, că istoria nu se repetă în mod necesar, că amintirile trecutului pot fi purificate, că roadele amare ale recriminării şi ostilităţii pot fi depăşite, şi că un viitor de dreptate, de pace, de prosperitate şi de colaborare poate să se ridice la orizont pentru orice om, pentru întreaga familie umană şi în mod special pentru poporul care trăieşte în acest pământ, atât de drag inimii Mântuitorului”.

Vizita de vineri dimineaţă la Sfântul Mormânt este momentul care oferă cheia de înţelegere a întregului pelerinaj al Papei. Benedict al XVI-lea încheie drumul său de pelerin la locurile sfinte în faţa mormântului gol al Domnului. Pe urmele Apostolului Petru, vesteşte învierea lui Cristos, unic Mântuitor, care poartă mesajul evanghelic de speranţă. Misterul pascal al morţii şi învierii lui Cristos a schimbat istoria: ne învaţă că răul nu are niciodată ultimul cuvânt, că iubirea învinge moartea şi că viitorul omenirii este în mâinile lui Dumnezeu.

Primit de şase reprezentanţi ai celor trei responsabili ai Statu-quo-ului, Biserica Greco-Ortodoxă, Custodia Ţării Sfinte şi Biserica Armeană Apostolică, Papa, în tăcere s-a recules în rugăciune în faţa Pietrei Ungerii, de la intrare unde potrivit tradiţiei a fost uns trupul lui Isus după luarea de pe Cruce şi înaintea depunerii în mormânt. Apoi, Pontiful a mers mai departe la biserica Anàstasis sau a Sfântului Mormânt. Aici după ce a fost salutat de custodele Ţării Sfinte, a fost proclamat textul din Evanghelia după Matei cu episodul găsirii mormântului gol, după care Papa a vizitat Mormântul Domnului şi a ţinut un scurt discurs. La terminarea vizitei, Papa s-a dus în capela Apariţiilor pentru un scurt moment de adoraţie în faţa Preasfântului Sacrament apoi a urcat pe Golgota unde s-a recules în rugăciune la locul Calvarului.

Dar să revenim la discursul lui Benedict al XVI-lea:

Mesajul Papei, cel al speranţei despre care vorbeşte mormântul gol este adresat întregii lumi, în mod special Bisericii în Ţara Sfântă. Dumnezeu reînnoieşte totul, memoriile pot fi purificate, un viitor de pace poate răsări pentru popoarele acestor locuri.

Benedict al XVI-lea invită Biserica din Ţara Sfântă să contemple chipul glorios al Domnului pentru a găsi forţa de a mărturisi biruinţa lui Dumnezeu şi puterea iubirii sale reconciliatoare.
Însă edificiul bisericii Anàstasis este o dovadă a poverii istoriei noastre comune şi promisiunea care iradiază din mormântul gol. Papa a evocat chipul Domnului Înviat invitând la a recunoaşte în trupul său glorificat principiul progresivei noastre reconcilieri interioare şi depăşirea oricărui conflict, interior şi exterior. A îndemnat Biserica din Ţara Sfântă să îngroape nelinişti şi temeri în mormântul lui Cristos.

Benedict al XVI-lea a încheiat cu un cuvânt de încurajare către episcopi, preoţi, călugări şi călugăriţe care au privilegiul de a fi martori ai lui Cristos pe pământurile sfinţite de prezenţa lui Isus şi a ministerului său, al morţii sale pe Cruce şi a Învierii sale: „Isus cere fiecăruia dintre noi să fim martori de unitate şi de pace pentru toţi cei care trăiesc în acest Oraş al Păcii”. A invitat pe toţi să fie mesageri de reconciliere şi operatori de pace.

Iată pasaje din discursul Pontifului:

„Astăzi la distanţa de douăzeci de secole, succesorul lui Petru, episcopul Romei, se găseşte în faţa aceluiaşi mormânt gol şi contemplă misterul învierii. Pe urmele Apostolului, doresc încă o dată să proclam înaintea oamenilor din timpul nostru, credinţa tare a Bisericii că Isus Cristos ’a fost răstignit, a murit şi a fost îngropat” şi că „a treia zi a înviat din morţi”. Înălţat şa dreapta Tatălui, el ne-a trimis Duhul său pentru iertarea păcatelor. În afara de el, pe care Dumnezeu l-a constituit Domn şi Cristos, „nu este alt nume sub cer dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi” (Fap 3,12).

Aici Cristos a murit şi a înviat pentru a nu mai muri. Aici istoria umanităţii a fost schimbată în mod definitiv. Îndelunga stăpânire a păcatului şi a morţii a fost distrusă de triumful ascultării şi al vieţii; lemnul crucii dezvăluie simplul adevăr al binelui şi răului; judecata lui Dumnezeu a fost pronunţată asupra acestei lumi iar harul Duhului Sfânt este revărsat asupra întregii umanităţi. Aici Cristos, noul Adam, ne-a învăţat că niciodată răul nu are ultimul cuvânt, că iubirea este mai tare decât moartea, că viitorul nostru şi c el al omenirii este în mâinile unui Dumnezeu prevăzător şi fidel.

Mormântul gol ne vorbeşte despre speranţă, acea speranţă ce nu dezamăgeşte, deoarece este dar al Duhului vieţii. Acesta este mesajul - a spus Papa - pe care doresc să-l să vi-l las, la încheierea pelerinajului meu în Ţara Sfântă.

Biserica în Ţara Sfântă, care foarte adesea a trăit misterul întunecat al Golgotei nu trebuie să înceteze niciodată de a fi un crainic neînfricat al mesajului luminos de speranţă pe care acest mormânt îl proclamă….Acest loc sfânt, unde puterea lui Dumnezeu se dezvăluie în slăbiciune iar suferinţele umane au fost transfigurate de gloria divină, ne invită să privim încă o dată cu ochii credinţei la chipul Domnului răstignit şi înviat…Şi acum harul învierii este la lucru în noi! Poată contemplarea acestui mistere să impulsioneze eforturile noastre atât ca indivizi cât şi ca membrii ai comunităţii bisericeşti, la a creşte în viaţa Duhului prin convertire, pocăinţă şi rugăciune. Poată acesta să ne ajute la a depăşi, cu puterea aceluiaşi Duh, orice conflict şi tensiune născute din carne şi să îndepărteze orice obstacol, atât dinăuntru cât şi dinafară, ce se interpune între mărturia noastră comună pentru Cristos şi puterea iubirii sale care reconciliază.

Mă rog, a spus Papa în încheiere, ca Biserica din Ţara Sfântă să tragă tot mai mare forţă din contemplarea mormântului gol al Răscumpărătorului. În acel mormânt ea este chemată să-şi îngroape toate neliniştile şi temerile pentru a învia din nou în fiecare zi şi continua călătoria sa pe căile Ierusalimului, ale Galileii şi mai departe, proclamând triumful iertării lui Cristos şi promisiunea unei vieţi noi. În calitate de creştini, ştim că pacea la care năzuieşte acest pământ sfâşiat de conflicte are un nume: Isus Cristos. ’El este pacea noastră’, el ne-a reconciliat cu Dumnezeu într-un singur trup prin intermediul Crucii, punând capăt duşmăniei” (Cf Ef 2,14).