Benedict al XVI-lea strigă lumii întregi: Cristos a înviat! Lăsând Ţara Sfântă: Niciodată să nu mai fie război! Niciodată, terorism! Mă rog pentru un viitor fără ziduri. Încheiată vizita în Ţara Sfântă, Papa a revenit la Roma

(RV - 15 mai 2009) „Am venit să vizitez această ţară ca prieten ale israelienilor şi al poporului palestinian”. Benedict al XVI-lea repetă în discursul de încheiere al pelerinajului său în Ţara Sfântă subliniind că „nici un prieten ale israelienilor şi al palestinienilor nu poate să nu se întristeze din cauza tensiunii continue dintre popoarele voastre. Nici un prieten nu poate să nu plângă din cauza suferinţelor şi pierderilor de vieţi omeneşti pe care amândouă popoarele le-au îndurat în ultimele şase decenii”. De aceea:
“No more bloodshed! No more fighting...Niciodată, mai mult, vărsare de sânge! Niciodată să nu mai fie ciocniri! Niciodată, mai mult, terorism! Niciodată să nu mai fie război! Să rupem în schimb cercul vicios al violenţei, ca astfel să se poată instaura o pace durabilă bazată pe dreptate, să fie adevărată reconciliere şi vindecare”. Acesta este apelul presant al Papei lansat de pe aeroportul din Tel Aviv vineri după ora 13.30, înainte de a lăsa Ţara Sfântă.

La capătul acestei lungi călătorii pe urmele lui Isus, Benedict al XVI-lea a solicitat ca să fie universal recunoscut că statul Israel are dreptul să existe şi să se bucure de pace şi de siguranţă în interiorul hotarelor sale internaţional recunoscute, şi ca deopotrivă poporului palestinian să-i poată fi recunoscut dreptul la o patrie independentă suverană, la a trăi cu demnitate şi la a călători liber. Ca „soluţia a două State - a exortat Benedict al XVI-lea - să devină realitate şi să nu rămână un vis”. Reparcurgând etapele călătoriei sale, Papa nu a ascuns faptul că „una din imaginile cele mai triste vizitând aceste pământuri, a fost zidul. În timp ce mergeam pe lângă el - a spus - m-am rugat pentru un viitor în care popoarele Ţării Sfinte să poată trăi în pace şi armonie fără nevoia unor asemenea instrumente de siguranţă şi de separare, ci respectându-se şi încrezându-se unul în celălalt, în renunţarea la orice formă de violenţă şi de agresiune”.

• „Know how hard it will be... Ştiu cât de greu va fi să atingeţi acest obiectiv, a spus Papa adresându-se preşedintelui Peres. Ştiu cât este de dificilă sarcina Dumneavoastră şi cea a Autorităţii Palestiniene. Dar vă asigur de rugăciunile mele şi de rugăciunile catolicilor din toată lumea”. Benedict al XVI-lea a amintit şi vizita sa la Memorialul Holocaustului de la Yad Vashem unde a întâlnit supravieţuitori ai Shoahului:
• „Those deeply moving encouters brought back…Acele întâlniri profund de emoţionante au reînnoit amintiri ale vizitei mele din urmă cu trei ani în lagărul de exterminare de la Auschwitz, unde atât de mulţi evrei - mame, taţi, soţi, soţii, fraţi, surori, prieteni - au fost în mod brutal - exterminaţi sub un regim fără Dumnezeu care propaga o ideologie de antisemitism şi ură. Acel groaznic capitol al istoriei - a spus papa Benedict - nu trebuie să fie uitat sau negat niciodată. Din contra, acele tenebroase amintiri trebuie să întărească determinarea noastră de a ne apropia şi mai mult unii de alţii ca ramuri ale aceluiaşi măslin, alimentate din aceleaşi rădăcini şi uniţi de iubire fraternă”.
• „As Christians we know that the peace for which...În calitate de creştini, ştim să pacea la care năzuieşte acest pământ sfâşiat de conflicte are un nume: Isus Cristos. “El este pacea noastră”, care ne-a împăcat cu Dumnezeu într-un singur trup prin intermediul Crucii, punând capăt duşmăniei.

În acel mormânt gol Biserica din Ţara Sfântă este chemată să îngroape toate neliniştile şi temerile sale, pentru a învia din nou în fiecare zi şi continua călătoria sa pe căile Ierusalimului, ale Galileii şi mai departe, proclamând triumful iertării lui Cristos şi promisiunea unei vieţi noi”.

Astfel papa Benedict vineri dimineaţă în bazilica Sfântului Mormânt în unul din ultimele acte ale pelerinajului său în Ţara Sfântă. Papa a intrat în cortegiu în istorica Bazilică din centrul Oraşului Sfânt. La intrare a fost întâmpinat de Părinţii franciscani ai Ţării Sfinte şi de reprezentanţii Bisericii Greco-Ortodoxe şi Armene Apostolice, împreună responsabili ai statu-quo-ului în Bazilică. La intrare, la poalele Golgotei, Papa s-a aplecat şi a sărutat Piatra Ungerii, apoi vizibil emoţionat, a intrat în ediculul care păstrează Sfântul Mormânt. A îngenuncheat pe sarcofag şi i-a sărutat piatra care îl acoperă şi a rămas îndelung în rugăciune. O contemplare a misterului învierii Domnului”. „Aici Cristos a murit şi a înviat, pentru a nu mai muri - a spus. Aici, istoria umanităţii a fost definitiv schimbată. Îndelunga domnie a păcatului şi a morţii a fost distrusă de triumful ascultării şi al vieţii; lemnul Crucii dezvăluie adevărul privind binele şi răul.

Apoi a lansat încă un mesaj de speranţă:
• “May hope rise up ever anew,...Fie ca speranţa să se poată înălţa din nou, prin harul lui Dumnezeu, în inima fiecărei persoane care trăieşte în aceste ţinuturi! Fie ca ea să se poată înrădăcina în inimile voastre - a afirmat Pontiful -, să rămână în familiile şi comunităţile voastre şi să inspire în fiecare dintre voi o mărturie tot mai fidelă faţă de Principele Păcii. Evanghelia ne sune că un viitor de dreptate, de pace, de prosperitate şi de colaborare poate răsări la orizont pentru orice om, bărbat şi femeie şi pentru întreaga familie umană. Apoi Papa s-a dus pe Golgota pentru a se reculege în rugăciune la locul Calvarului, la picioarele Crucii. Semn al acestui pelerinaj al unui Papă, care s-a aplecat asupra suferinţelor acestui pământ.
 
Aic i serviciul audio: