Benedict al XVI-lea, la Memorialul Victimelor Holocaustului: "Fie ca suferinţele lor
să nu fie niciodată negate, minimalizate sau uitate!"
RV 11 mai 2009.Luni după amiază, Benedict al XVI-lea,
adânc şi vizibil impresionat, a vizitat mausoleul Yad Vashem din Ierusalim,
Memorialul Victimelor Holocaustului, o vizită cu adânci ecouri în Israel şi
în presa internaţională. Preşedintele şi directorul Memorialului Holocaustului
l-au însoţit pe Benedict al XVI-lea în "Sala Rememorării" unde a întâlnit cele mai
înalte autorităţi ale Statului Ebraic. Cu un ceremonial simplu şi pătrunzător, Benedict
al XVI-lea a aprins flacăra veşnică de la Yad Vashem, apoi a ascultat proclamarea
textului prin care cei prezenţi se identifică cu cei dispăruţi şi a depus o coroană
de flori. Succesiv, Sfântul Părinte a avut un scurt colocviu cu şase supravieţuitori
ai Holocaustului şi un drept între naţiuni care trăieşte în Israel. În discursul său,
Benedict al XVI-lea subliniat consecinţele ideologiilor care l-au eliminat pe Dumnezeu
din orizontul lor, din viaţa publică şi personală.
Numele evreilor ucişi în
lagărele de exterminare constituie o garanţie că memoria celor persecutaţi nu va fi
ştearsă niciodată şi cu încredere în Dumnezeu este posibilă speranţa în viitor. •
"Am ajuns aici ca să mă opresc la acest monument, ridicat în cinstea milioanelor de
evrei ucişi în oribila tragedie a Shoah. Ei şi-au pierdut viaţal, dar nu-şi vor pierde
niciodată numele: acestea sunt înscrise în inima celor dragi ai lor, a tovarăşilor
lor de închisoare şi a celor care sunt hotărâţi să nu mai permită niciodată ca o asemenea
oroare să dezonoreze umanitatea. Numele lor sunt întipărite în special şi pentru totdeauna
în memoria lui Dumnezeu".
Apoi, a adăugat: • "Fie ca numele acestor
victime să nu dispară niciodată! Fie ca suferinţele lor să nu
fie niciodată negate, minimalizate sau uitate! Şi fie ca fiecare persoană
de bunăvoinţă să vegheze pentru a smulge din inima omului tot ceea ce ar putea duce
la tragedii ca aceasta!".
"Urmând învăţătura lui Isus – a reluat Benedict
al XVI-lea – Biserica Catolică simte o profundă compasiune faţă de victimele amintite
aici. În acelaşi fel, ea stă de partea celor care şi astăzi sunt supuşi la persecuţii
din cauza rasei, a culorii, condiţiei de viaţă sau religiei: suferinţele lor sunt
suferinţele ei şi a ei este speranţa lor de dreptate". • "Ca Episcop al Romei
şi Succesor al Apostolului Petru, reafirm, împreună cu predecesorii mei, angajamentul
Bisericii de a se ruga şi adopera fără încetare pentru ca ura să nu mai domnească
niciodată în inima oamenilor. Dumnezeul lui Abraham, Isac şi Iacob este Dumnezeul
păcii" (cf Psalm 85,9).
"Scripturile ne învaţă că este datoria noastră
să amintim lumii că acest Dumnezeu trăieşte, chiar dacă uneori e greu de înţeles căile
sale tainice şi impenetrabile. El s-a arătat pe sine însuşi şi continuă să lucreze
în istoria umană. El singur conduce lumea cu dreptate şi judecă popoarele cu nepărtinire
(cf Psalm 9,9). • "Stând aici în tăcere, strigătul lor răsună încă în inimile
noastre. Este un strigăt care se ridică împotriva oricărui act de nedreptate şi violenţă.
Este o condamnare perenă a oricărei vărsări de sânge nevinovat. Este strigătul lui
Abel care se ridică din pământ spre Cel Atotputernic".
Asemeni predecesorului
său polonez, şi pontiful orginar din Germania a lăsat să transpară emoţia sa profundă
în timpul vizitei la Memorialul Holocaustului. La încheierea ceremoniei, ca semn al
încrederii în Dumnezeu, Papa a scris în limba engleză în Cartea de aur a Mausoleului,
un citat din Cartea Lamentaţiunilor - capitolul 3, versul 22 - în care profetul, chiar
şi când realitatea părea lipsită de speranţă, îşi exprimă încrederea nezdruncinată
în Dumnezeu spunând: "Îndurările Domnului nu s-au terminat". Aici,
serviciul audio: