Locul Bisericilor Orientale, în Biserica universală subliniat de Papa la întâlnirea cu preoţi, călugări şi călugăriţe, seminarişti şi membri aparţinând mişcărilor de diferite rituri catolice, pentru celebrarea Vesperelor în catedrala greco-melkită „Sfântul Gheorghe” din Amman

(RV - 9 mai 2009) Sâmbătă în cursul după amiezii, papa Benedict al XVI-lea a s-a dus la catedrala greco-melkită „Sfântul Gheorghe” din Ammn, noul sediu al vicarului patriarhal de Ierusalim unde a celebrat ora liturgică a rugăciunii Vesperelor împreună cu preoţi, călugări, călugăriţe, seminarişti şi membri ai mişcărilor bisericeşti de diferite rituri catolice.

 
La sosire, Papa a fost întâmpinat de patriarhul greco-melkit Prea Fericirea Sa Grigore al III-lea Laham şi de vicarul patriarhal, mons. Yasser Ayyach. Celebrarea s-a desfăşurat în ritul greco-melkit cu rugăciuni în arabă, engleză, franceză, italiană şi spaniolă.

Papa a vorbit aici despre locul Bisericilor Orientale în Biserica universală, care îndeplineşte misiunea sa prin evenimente determinate traversând diferite epoci culturale. Biserica însăşi - a spus episcopul Romei - este un popor pelerin; ca atare, străbătând secolele, este marcat de evenimente istorice şi situaţii culturale care îşi lasă amprenta. Bisericile, în cadrul Bisericii universale atestă dinamismul drumului său pământesc şi manifestă tuturor credincioşilor comoara de tradiţii spirituale, liturgice şi ecleziastice care indică bunătatea universală a lui Dumnezeu şi voinţa sa manifestată în toată istoria, de a-i atrage pe toţi în viaţa sa divină. Străvechiul tezaur viu al tradiţiilor Bisericilor Orientale îmbogăţeşte Biserica universală şi nu trebuie niciodată să fie înţeles doar ca simplu obiect ce trebuie păzit în mod pasiv.

Papa a descris înfăţişarea specifică a Bisericii în Iordania, în drumul universal al evanghelizării. "Cea mai mare parte dintre voi are legături străvechi cu Patriarhatul de Antiohia şi astfel comunităţile voastre sunt bine înrădăcinate aici în Orientul Apropiat. Şi tocmai la fel ca acum 2000 de ani la Antiohia ucenicii au fost chemaţi creştini pentru prima dată, la fel şi azi, ca mici minorităţi în comunităţi răspândite în aceste ţinuturi, şi voi sunteţi recunoscuţi ca unii care îl urmează pe Domnul. Manifestarea publică a credinţei voastre creştine nu este desigur restrânsă la solicitudinea spirituală pe care o aveţi unul pentru altul şi pentru lumea voastră, oricât de esenţial ar fi acest lucru. Numeroasele voastre iniţiative de caritate universală se extind la toţi iordanienii - musulmani şi de alte religii - şi la numărul mare de refugiaţi pe care acest Regat îi primeşte cu generozitate.

Plecând de la Psalmul 103 şi de la un text din Scrisoarea sfântului Paul către Efeseni, Papa a reflectat asupra dinamica trecerilor de la moarte la viaţa din belşug, de la întuneric la lumină. „Această mişcare…ne asigură că Biserica însăşi rămâne tânără” şi stimulează la un răspuns perseverent din partea credincioşilor pentru a-i purta pe alţii la cunoaşterea la a-l cunoaşte şi iubi pe Domnul”.

Ea trăieşte pentru că Cristos este viu, a înviat cu adevărat”. În felul acesta, imitându-l pe Cristos şi pe patriarhi şi profeţii din Vechiul Testament, noi plecăm pentru a conduce poporul din pustiu spre locul vieţii, spre Dumnezeu care ne dă viaţă din belşug. Aceasta caracterizează toate muncile voastre apostolice, a căror varietate şi calitate sunt deosebit de apreciate. De la grădiniţe de copii la locuri de învăţământ superior, de la orfelinate la case pentru bătrâni, de la munca cu cei refugiaţi la academia de muzică, de la clinici medicale la spitale, la dialogul inter-religios şi iniţiative culturale, prezenţa voastră în această societate este un semn minunat de speranţă care ne califică pe noi ca creştini.

Binele mărturiei creştine depăşeşte frontierele religiei. „Atare speranţă ajunge dincolo de hotarele comunităţilor noastre creştine. Astfel voi descoperiţi adesea că familiile de alte religii, pentru care voi lucraţi şi oferiţi serviciul vostru de caritate universală, au preocupări şi dificultăţi ce depăşesc hotarele culturale şi religioase. Acest lucru este simţit în ceea ce priveşte speranţele şi aspiraţiile părinţilor pentru copii lor”

Papa poartă „un special cuvânt de încurajare celor prezenţi şi care sunt în perioada formării pentru preoţie sau viaţa călugărească”, şi tuturor tinerilor creştini iordanieni: „Nu vă fie teamă de a aduce contribuţia voastră chibzuită, măsurată şi respectuoasă la viaţa publică a Regatului. Vocea autentică a credinţei va purta întotdeauna integritate morală, justiţie, compasiune şi pace”.