Creşte aşteptarea catolicilor din Ţara Sfântă pentru sosirea Papei. Mons. Twal: Avem
nevoie de încurajarea Sfântului Părinte
(RV – 5 mai 2009) În faţa unui mare număr de jurnalişti şi cameramani, nunţiul apostolic
în Israel, arhiepiscopul Antonio Franco; Patriarhul latin de Ierusalim, mons. Fouad
Twal; vicarul patriarhal latin pentru Israel, mons Marcuzzo şi custodele Ţării Sfinte,
părintele Pierbattista Pizzaballa, au ţinut la Ierusalim o conferinţă de presă în
cursul căreia au ilustrat ultimele pregătiri în vederea sosirii lui Benedict al XVI-lea.
În legătură cu aşteptările comunităţii catolice privind sosirea Succesorului
lui Petru în Ţara Sfântă, iată mărturia patriarhului latin de Ierusalim, mons. Fouad
Twal:
• „Îl aşteptăm cu bucurie, cu speranţă, cu entuziasm. Vedem în el semnul
Providenţei care vine să se roage cu noi şi pentru noi toţi, pentru pace, pentru toţi
locuitorii din Ţara Sfântă. Este un tată care va începe prin a da curaj credincioşilor
din Iordania şi apoi va continua aici. Trebuie să avem o inimă mare şi să nu ne limităm
la lucruri mărunte, la meschinării. Dimpotrivă, frumosului gest din partea sa trebuie
să-i corespundă un frumos gest din partea noastră, printr-o deosebită ospitalitate,
primire şi curaj”.
La rugăciunea „Regina Coeli”, de duminica trecută, Episcopul
Romei a spus ca va veni să-i încurajeze pe creştinii din Ţara Sfântă care au de înfruntat
zilnic nu puţine dificultăţi. Care sunt aceste necazuri? Aţi vorbit despre un „calvar
al comunităţii creştine”… • „Este suficient să se meargă de aici la Betleem, la
Nazaret pentru a vedea acest calvar: toate punctele de control care există, zidul
care se întinde în faţa noastră… Nu putem ajunge la aeroport, avem probleme de vize
care nu ni se dau, cea a reunirii familiilor creştine între Ierusalim Est şi Ramallah.
Şi apoi, distrugerea caselor, demolarea lor. Acesta este calvarul unei biserici, însă
să nu uităm că calvarul a fost urmat de o înviere. Noi ţintim spre înviere şi nu ne
oprim niciodată la calvar.
Vă face să suferiţi inexorabila emigrare în străinătate
a creştinilor din Ţara Sfântă? • „Sigur că ne face să suferim. Deja, doar la Ierusalim
avem abia 10 mii de creştini – în total, catolici, ortodocşi şi protestanţi – în raport
cu o comunitate musulmană de 250 de mii de persoane şi cu cea israeliană de 550 de
mii. Facem tot posibilul pentru limitarea şi oprirea la maximum a acestei emigraţii
însă este de datoria creştinilor să înţeleagă că prezenţa lor aici este o misiune;
trebuie să accepte obstacolele şi să nu se dea bătuţi în faţa problemelor. Aici, unde
este Ţara Sfântă, se află rădăcinile noastre.
Evrei, creştini, musulmani. Sunt
cu toţii sensibili la această vizită a Papei? • „Toţi sunt sensibili şi apoi suntem
„constrânşi” să trăim unii alături de ceilalţi. Aşadar, ar fi mai bine să găsim modalitatea
de a putea trăi în pace.
În schimb, din punct de vedere ecumenic, ce importanţă
are această vizită? • „ Foarte frumos. Noi am vrut să facem o întâlnire la Patriarhatul
ortodox pentru întărirea relaţiilor noastre. Deja există bune raporturi între noi,
apoi între diferite comunităţi şi Biserica Catolică, în special. Câteodată mai sunt
şi mici probleme dar fac parte din scenariul Ţării Sfinte, nu trebuie să dramatizăm.
Este
dificil să se aibă azi curajul păcii în Ţara Sfântă? • „Nu, nu. Trebuie să restituim
acestei Ţări Sfinte vocaţia ei de sfinţenie. Ar trebuie să ne implicăm mai mult pentru
sfinţenie, reconciliere, iertare şi caritate frăţească decât într-un război pentru
teritoriu. Iată de ce avem nevoie şi a cesta este curajul nostru.