Creşte aşteptarea catolicilor din Ţara Sfântă pentru sosirea Papei. Mons. Twal: Avem nevoie de încurajarea Sfântului Părinte

(RV – 5 mai 2009) În faţa unui mare număr de jurnalişti şi cameramani, nunţiul apostolic în Israel, arhiepiscopul Antonio Franco; Patriarhul latin de Ierusalim, mons. Fouad Twal; vicarul patriarhal latin pentru Israel, mons Marcuzzo şi custodele Ţării Sfinte, părintele Pierbattista Pizzaballa, au ţinut la Ierusalim o conferinţă de presă în cursul căreia au ilustrat ultimele pregătiri în vederea sosirii lui Benedict al XVI-lea.

În legătură cu aşteptările comunităţii catolice privind sosirea Succesorului lui Petru în Ţara Sfântă, iată mărturia patriarhului latin de Ierusalim, mons. Fouad Twal:

• „Îl aşteptăm cu bucurie, cu speranţă, cu entuziasm. Vedem în el semnul Providenţei care vine să se roage cu noi şi pentru noi toţi, pentru pace, pentru toţi locuitorii din Ţara Sfântă. Este un tată care va începe prin a da curaj credincioşilor din Iordania şi apoi va continua aici. Trebuie să avem o inimă mare şi să nu ne limităm la lucruri mărunte, la meschinării. Dimpotrivă, frumosului gest din partea sa trebuie să-i corespundă un frumos gest din partea noastră, printr-o deosebită ospitalitate, primire şi curaj”.

La rugăciunea „Regina Coeli”, de duminica trecută, Episcopul Romei a spus ca va veni să-i încurajeze pe creştinii din Ţara Sfântă care au de înfruntat zilnic nu puţine dificultăţi. Care sunt aceste necazuri? Aţi vorbit despre un „calvar al comunităţii creştine”…
• „Este suficient să se meargă de aici la Betleem, la Nazaret pentru a vedea acest calvar: toate punctele de control care există, zidul care se întinde în faţa noastră… Nu putem ajunge la aeroport, avem probleme de vize care nu ni se dau, cea a reunirii familiilor creştine între Ierusalim Est şi Ramallah. Şi apoi, distrugerea caselor, demolarea lor. Acesta este calvarul unei biserici, însă să nu uităm că calvarul a fost urmat de o înviere. Noi ţintim spre înviere şi nu ne oprim niciodată la calvar.

Vă face să suferiţi inexorabila emigrare în străinătate a creştinilor din Ţara Sfântă?
• „Sigur că ne face să suferim. Deja, doar la Ierusalim avem abia 10 mii de creştini – în total, catolici, ortodocşi şi protestanţi – în raport cu o comunitate musulmană de 250 de mii de persoane şi cu cea israeliană de 550 de mii. Facem tot posibilul pentru limitarea şi oprirea la maximum a acestei emigraţii însă este de datoria creştinilor să înţeleagă că prezenţa lor aici este o misiune; trebuie să accepte obstacolele şi să nu se dea bătuţi în faţa problemelor. Aici, unde este Ţara Sfântă, se află rădăcinile noastre.

Evrei, creştini, musulmani. Sunt cu toţii sensibili la această vizită a Papei?
• „Toţi sunt sensibili şi apoi suntem „constrânşi” să trăim unii alături de ceilalţi. Aşadar, ar fi mai bine să găsim modalitatea de a putea trăi în pace.

În schimb, din punct de vedere ecumenic, ce importanţă are această vizită?
• „ Foarte frumos. Noi am vrut să facem o întâlnire la Patriarhatul ortodox pentru întărirea relaţiilor noastre. Deja există bune raporturi între noi, apoi între diferite comunităţi şi Biserica Catolică, în special. Câteodată mai sunt şi mici probleme dar fac parte din scenariul Ţării Sfinte, nu trebuie să dramatizăm.

Este dificil să se aibă azi curajul păcii în Ţara Sfântă?
• „Nu, nu. Trebuie să restituim acestei Ţări Sfinte vocaţia ei de sfinţenie. Ar trebuie să ne implicăm mai mult pentru sfinţenie, reconciliere, iertare şi caritate frăţească decât într-un război pentru teritoriu. Iată de ce avem nevoie şi a cesta este curajul nostru.

Aici serviciul audio: