Benedict al XVI-lea, duminică, la Liturghia canonizării în Piaţa San Pietro: „Aceşti
noi Sfinţi ne arată reînnoirea profundă pe care o înfăptuieşte în inima omului misterul
învierii lui Cristos, adorat în Euharistie şi slujit în aproapele”
(RV - 26 aprilie 2009) Lumina feţei lui Cristos înviat străluceşte astăzi prin
trăsăturile evanghelice a cinci noi Sfinţi, patru italieni,
între care un preot, un abate şi două călugăriţe şi un călugăr carmelit
portughez: Arcangelo Tadini, Bernardo Tolomei, Nuno de Santa Maria Álvares
Pereira, Gertrude Comensoli şi Caterina Volpicelli. La Liturghia cu ritul canonizării,
prezidată de Papa în Piaţa San Pietro, au participat credincioşi provenind din diferite
naţiuni.
• Secvenţe muzicale din cântarea de intrare: corul
Capelei Sixtine. Benedict al XVI-lea la începutul omiliei s-a referit la fragmentul
evanghelic propus la liturghia Duminicii a treia din Timpul pascal, în care Isus înviat
se arată celor unsprezece apostoli care se aflau împreună cu ai lor reuniţi în Cenaclu
şi cărora ucenicii întorşi de la Emaus le-au povestit cele petrecute pe drum şi cum
l-a recunoscut pe Isus la frângerea pâinii. Papa a amintit că Cristos se manifestă
ucenicilor „ajutându-i să înţeleagă Scripturile şi să recitească evenimentele mântuirii
în lumina Paştelui”.
Aceeaşi experienţă - a explicat Pontiful - o retrăieşte
fiecare comunitate la celebrarea euharistică. Euharistica este locul privilegiat în
care Biserica îi recunoaşte pe „autorul vieţii”: • Celebrând Euharistia comunicăm
cu Cristos, jertfa de ispăşire, şi primim de la El iertare şi viaţă. Ce ar fi viaţa
noastră de creştini fără Euharistie? Euharistia este ereditatea perpetuă şi vie lăsată
nouă de Domnul în Sacramentul Trupului şi al Sângelui său, pe care trebuie să-l medităm
constant şi să-l aprofundăm pentru ca, aşa cum afirma veneratul papă Paul al VI-lea,
să poată ’imprima eficienţa sa inepuizabilă pe toate zilele vieţii noastre muritoare’”.
Hrăniţi
cu Pâinea euharistică, noii Sfinţi pe care astăzi îi venerăm - a adăugat papa Benedict
- „au dus la îndeplinire misiunea lor de iubire evanghelică în diferitele domenii
în care au lucrat prin carismele lor speciale”. Lumina chipului lui Cristos înviat
străluceşte astăzi prin trăsăturile lor evanghelice: • „Diferitele istorii umane
şi spirituale ale acestor noi Sfinţi stau să ne arate reînnoirea profundă pe care
o înfăptuieşte în inima omului misterul învierii lui Cristos; mister fundamental ce
orientează şi călăuzeşte toată istoria mântuirii. De aceea, pe bună dreptate, Biserica
ne invită mereu, şi mai mult încă în acest timp pascal, să ne îndreptăm privirile
spre Cristos înviat prezent în mod real în Sacramentul Euharistiei”.
Petrecea
ore întregi în rugăciune în faţa Euharistiei Sfântul Arhanghel Tadini, preot
născut în 1846 la Verolanuova, în provincia italiană Brescia, care ajuta credincioşii
parohiei sale să crească din punct de vedere uman şi spiritual. „Om dăruit total lui
Dumnezeu” şi gata în orice împrejurare să se lase călăuzit de Duhul Sfânt, era gata
să identifice necesităţile urgente ale momentului şi să le găsească remediu. A luat
pentru aceasta - a observat Sfântul Părinte - nu puţine iniţiative concrete şi curajoase,
precum organizarea Societăţii Muncitoreşti Catolice de Ajutor Reciproc şi întemeierea
în 1900 a Congregaţiei Surorilor Lucrătoare ale Sfintei Case din Nazaret”: • „Cât
de profetică a fost intuiţia carismatică a părintelui Tadini şi cât de actual rămâne
exemplul său şi azi, într-o epocă de gravă criză economică! El ne aminteşte că numai
cultivând un raport constant şi profund cu Domnul, în special în Sacramentul Euharistiei,
putem apoi să fim în măsură să purtăm fermentul Evangheliei în diferitele activităţi
şi în orice domeniu al societăţii noastre”.
Şi în Sfântul Bernard Tolomei,
născut în oraşul italian Siena în anul 1272, iese clar în evidenţă iubirea pentru
rugăciune. Om de vază, cu studii temeinice de drept, părăseşte oraşul şi trăieşte
ca eremit în peşterile din colinele calcaroase din vecinătate, devenind „iniţiator
al unei mişcări monastice benedictine singulare” la celebra mănăstire de la Monte
Oliveto, iar în timpul marii ciume din 1348, se întoarce la Siena ca să asiste monahii
şi concetăţenii loviţi de epidemie. Moare din cauza morbului ca adevărat martir al
carităţii. „Existenţa sa - a subliniat Benedict al XVI-lea - a fost una euharistică,
dedicată în întregime contemplaţiei, care se traduce în slujire umilă a aproapelui”: •
„Din exemplul acestui Sfânt ne vine invitaţia de a traduce credinţa într-o viaţă dedicată
lui Dumnezeu în rugăciune şi consumată în slujirea aproapelui sub impulsul unei carităţi
până la jertfa supremă”.
O mărturie exemplară de absolută încredere în ajutorul
lui Dumnezeu este şi cea oferită de portughezul Nuno de Santa Maria Álvares Pereira,
care după ce a fost comandant suprem al armatei şi conducător victorios, depune armele
şi intră în anul 1423 în conventul Carmeliţilor. În ciuda faptului că fusese un bun
militar - a amintit Papa - nu a lăsat niciodată ca darurile cu care era înzestrat,
calităţile personale să treacă înaintea acţiunii supreme care vine de la Dumnezeu: •
“Sinto-me feliz por apontar à Igreja inteira esta figura exemplar...Sunt fericit
în a indica întregii Biserici această figură exemplară de credinţă şi rugăciune prezentă
în special într-un context aparent puţin favorabil care demonstrează cum în orice
situaţie, chiar şi în domeniul militar şi războinic, e posibil să se trăiască şi să
se realizeze valorile şi principiile vieţii creştine mai presus de toate dacă e trăită
în slujba binelui comun şi spre slava lui Dumnezeu”.
O atracţie deosebită pentru
Isus prezent în Euharistie a simţit-o încă de mică Sfânta Gertruda Comensoli,
născută la Bienno în provincia italiană Brescia în 1847. „De fapt - a explicat Papa
- în faţa Euharistiei Sfânta Gertruda şi-a înţeles vocaţia şi misiunea în Biserică,
aceea de a se dedica fără rezerve acţiunii apostolice şi misionare, mai cu seamă în
favoarea tineretului”: • Într-o societate dezorientată şi adesea rănită, cum este
a noastră, unui tineret ca cel din timpurile noastre, în căutare de valori şi a unui
sens de dat propriei existenţe, Sfânta Gertruda arată ca punct ferm de referinţă pe
Dumnezeu care în Euharistie s-a făcut tovarăşul nostru de călătorie. Ne aminteşte
că adoraţia trebuie să prevaleze peste toate operele de caritate pentru că din iubirea
faţă de Cristos mort şi înviat, prezent în mod real în Sacramentul euharistic, izvorăşte
acea caritate evanghelică ce ne impulsionează să-i considerăm fraţi pe toţi oamenii”.
Mărturisitoare
a iubirii divine a fost şi Sfânta Ecaterina Volpicelli, care s-a străduit „să
fie a lui Cristos, pentru a duce la Cristos” pe toţi cei pe care îi întâlnea în oraşul
Napoli la sfârşitul secolului al XIX-lea. „Şi pentru ea - a subliniat Sfântul Părinte
- secretul a fost Euharistia. Şi aceasta este şi astăzi condiţia pentru a putea continua
misiunea şi opera începute de ea: • „Pentru a fi adevărate educatoare ale credinţei,
dornice să transmită noilor generaţii valorile culturii creştine, este indispensabil,
cum îi plăcea să repete, a-l elibera pe Dumnezeu din închisorile în care l-au îndepărtat
oamenii. De fapt, numai în Inima lui Cristos umanitatea îşi poate afla locuinţa stabilă.
Sfânta Ecaterina arată fiicelor sale spirituale şi nouă tuturor, drumul exigent al
unei convertiri care să schimbe din rădăcină inima şi să se traducă în acţiuni coerente
cu Evanghelia”.
Benedict al XVI-lea a îndemnat apoi pe toţi să se lase atraşi
de exemplul noilor Sfinţi: • „Să ne lăsăm călăuziţi de învăţămintele lor, pentru
ca şi existenţa noastră să devină un cântec de mărire lui Dumnezeu, pe urmele lui
Isus, adorat cu credinţă în misterul euharistic şi slujit cu generozitate în aproapele
nostru”.
La terminarea Liturghiei înainte de recitarea antifonului marian pascal
„Regina coeli - Bucură-te, Regină a cerului”, Papa a amintit că duminica aceasta se
celebra în Italia Ziua Universităţii Catolice a Sfintei Inimi. La 50 de ani de la
moartea întemeietorului ei, părintele franciscan Agostino Gemelli, urarea Sfântului
Părinte a fost ca „Universitatea Catolică să fie mereu fidelă principiilor sale inspiratoare,
pentru a continua să ofere formare temeinică noilor generaţii”.
Pontiful a
mulţumit cu mare afecţiune numeroşilor pelerini care participând la Liturghia canonizării
au dorit să aducă omagiu celor cinci noi Sfinţi, apoi a adăugat: • „Urez ca acest
pelerinaj, trăit în semnul sfinţeniei şi valorizat de Anul Paulin, să poată ajuta
pe fiecare ’să alerge’ cu mai multă bucurie şi mai mult avânt spre ţinta finală, spre
premiul pe care Dumnezeu ne cheamă să-l primim acolo sus, în Isus Cristos”(Cf Fil
3,13-14).
Iată şi binecuvântarea apostolică invocată de Sfântul Părinte
la terminarea Liturghiei cu ritul proclamării a cinci noi Sfinţi, oficiată duminică
în Piaţa San Pietro, imediat după recitarea antifonului pascal „Regina coeli, laetare
- Bucură-te, Regină a cerului”, binecuvântare ce ajunge astfel la toţi ascultătorii
noştri. Aici serviciul audio: