Marea familie franciscană la Benedict al XVI-lea marcând 800 de ani de la aprobarea
orală a primei Reguli de viaţă de papa Inocenţiu al III-lea
(RV - 18 aprilie 2009) Trei mii de călugări şi călugăriţe aparţinând celor
patru Ordine care alcătuiesc Familia franciscană au fost primiţi sâmbătă dimineaţă
în audienţă de Benedict al XVI-lea în curtea interioară
a reşedinţei pontificale din Castelgandolfo. Ocazia: încheierea aşa-numitului
„Capitul al Rogojinilor”, celebrat la Assisi, în timpul căruia toţi Franciscanii şi
Franciscanele au meditat la carisma întemeietorului lor la 800 de ani de la prima
aprobare a Regulii de către papa Inocenţiu al III-lea în anul 1209. Fiţi „martorii
frumuseţii lui Dumnezeu”, a fost unul din îndemnurile papei Benedict către membrii
Familiei franciscane.
„…Apoi, încheiat Capitulul numit al Rogojinilor lângă
Sfânta Maria a Porţiunculei, la care au intervenit cinci mii de fraţi, Sfântul Francisc
îndemnându-i pe toţi la bine (…) cu binecuvântarea lui Dumnezeu şi a sa i-a trimis
la provinciile lor pe toţi mângâiaţi de bucurie spirituală”. Este scena descrisă într-una
din povestirile numite „I Fioretti del Poverello d’Assisi”: cu miile, deja acum 800
de ani, fraţii instalaţi sub rogojini - deoarece era imposibil de găsit un acoperiş
pentru toţi - adunaţi în jurul lui Francsic ca să-l asculte.
Au voit să retrăiască
acea experienţă fraţii din cel de-al treilea mileniu, sub un cort mare instalat în
afara bisericii de la Porţiuncula de miercuri 15 până sâmbătă 18 aprilie, pentru a
încheia reculegerea lor spirituală în Vatican la „Domnul Papă”, cu spuneau atunci.
Benedict al XVI-lea a folosit această tipică expresie a Sfântului Francisc primind
cu bucurie şi cuvinte de mare stimă pe cei aproximativ trei mii de călugări şi călugăriţe
din cele patru Ordine franciscane. „Au trecut opt sute de ani şi acea duzină de Fraţi
a devenit o multitudine, răspândită în orice parte a lumii”, a amintit Papa referindu-se
la călătoria pe care Francisc şi primii săi tovarăşi au făcut-o la Roma, obţinând
de la Ioncenţiu al III-lea aprobarea orală a primei Reguli. Un fapt, a observat Pontiful,
ce demonstrează cum carismă şi instituţie sunt „întotdeauna complementare pentru edificarea
Bisericii”. • „Francisc ar fi putut şi să nu vină la Papa. Multe grupuri şi mişcări
religioase se formau în acea epocă, şi unele din ele se opuneau Bisericii ca instituţie,
sau cel puţin nu căutau aprobarea ei. (…) În schimb el s-a gândit imediat să pună
itinerarul săi şi al tovarăşilor săi în mâinile episcopului Romei, succesorul lui
Petru. Acest fapt dezvăluie spiritul său autentic eclezial. Micul ’noi’ care începuse
cu primii săi fraţi l-a conceput încă din prima fază în interiorul marelui ’noi’ al
Bisericii una şi universală”.
"De la micul pârâu izvorât de la poalele Muntelui
Subasio, s-a format un mare fluviu care a dat o contribuţie considerabilă răspândirii
universale a Evangheliei”, a recunoscut Benedict al XVI-lea, care s-a oprit mai mult
la aderenţa extremă dintre viaţa şi stilul lui Cristos şi cel pe care Sfântul din
Assisi l-a întruchipat în timpul vieţii sale”: • „Şi aici venim la punctul care
în mod cert stă în centrul întâlnirii noastre actuale. L-aş rezuma astfel: Evanghelia
ca regulă de viaţă. ’Regula şi viaţa fraţilor minori este aceasta, adică a observa
Sfânta Evanghelie a Domnului nostru Isus Cristos’: aşa scrie Francisc la începutul
Regulii „bollata”. El s-a înţeles în întregime pe sine în lumina Evangheliei. Acesta
este farmecul său. Aceasta este actualitatea sa perenă”.
Dar actualitatea unei
carisme are totuşi nevoie să fie mereu redescoperită. Papa a invitat „fiecare frate”
şi „fiecare soră” franciscani să păzească după exemplul Seraficului Părinte, „un suflet
contemplativ, simplu şi vesel”. Şi aşa cum Francisc a ştiut să o celebreze în Cântecul
său, şi voi, a spus Pontiful adresându-se franciscanilor - care la terminarea audienţei
au reînnoit promisiunile lor - „să fiţi martori ai ’frumuseţii’ lui Dumnezeu”: •
„Asemenea lui Francisc şi Clarei din Assisi, şi voi străduiţi-vă să urmaţi mereu acest
mod de a gândi: a pierde propria viaţă pentru cauza lui Isus şi a Evangheliei pentru
a o salva şi face bogată în roade abundente”.
În fine, o exortaţie, prin care
Benedict al XVI-lea a asociat unul din episoadele străvechii convertiri a Sfântului
Francisc cu unul din evenimentele mai recente care au marcat cronica şi conştiinţa
colectivă a italienilor: • „Zilele trecute, cutremurul de pământ, care a lovit
Abruzzo, a provocat pagube grave multor biserici, şi voi de la Assisi ştiţi bine ce
înseamnă aceasta. Dar există o altă ’ruină’ care este mult mai gravă: aceea a persoanelor
şi comunităţilor! La fel ca Francisc, începeţi mereu de la voi înşivă. Să fim noi
cei dintâi casa pe care Dumnezeu vrea să o restaureze”.