(RV - 17 aprilie 2009) „Ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi
şi iubiţi, îmbrăcaţi-vă deci cu dragoste, cu îndurare, cu bunătate, cu umilinţă, cu
blândeţe şi răbdare…Aşa cum v-a iertat Domnul, la fel
să vă iertaţi şi voi” (Cf Col 3,12-13). Experienţa
puternică pe care Paul o trăise, aceea de a fi fost ales, iubit şi iertat de Domnul
se reflectă în scrierile sale. Toţi în mod gratuit iubiţi, aleşi şi chemaţi să fie
sfinţi - scrie Apostolul - creştinii au în faţă un model viu, o persoană de imitat
în duioşia, bunătatea, smerenia şi blândeţea sa… Iată chipul lui Isus, icoana Tatălui
ceresc şi fratele nostru întâiul-născut. Lucru fundamental în acest model de sfinţenie
este iertarea. Isus este sacramentul şi preţul iertării lui Dumnezeu pentru toţi oamenii:
un preţ de o valoare infinită la care putem recurge mereu pentru a fi iertaţi şi pentru
a ne ierta unii pe alţii. Capacitatea de iertare aşa cum Domnul ne-a iertat o au doar
puţini, deoarece rădăcina trufiei, a amorului propriu este greu de extirpat, şi apoi
este mereu şi insinuarea „vrăjmaşului” care aţâţă sentimente de ranchiună, de ură
şi de răzbunare. Toată violenţa care se dezlănţuie în lume se naşte dintr-un atare
amestec de sentimente cuibărite în inimile oamenilor asemenea unor şerpi veninoşi.
„Nefericitul
de mine!”, striga Paul atunci când era ispitit peste măsură la rău, dar refugiindu-se
imediat în rănile lui Cristos răstignit, se simţea eliberat şi gata la bine cu o iubire
şi mai mare. (Anna Maria Cànopi, Gânduri pauline, Avvenire, 17 aprilie 2009)