Cristos înviat, lumina adevărată în dezorientarea omului contemporan şi forţa de salvare a Bisericii în nopţile istoriei: Benedict al XVI-lea la predica Vegherii Pascale în bazilica Sf. Petru; în timpul Liturghiei, Papa a botezat cinci persoane adulte

RV 12 apr 2009. "Cristos înviat este lumina lumii". La predica vigiliei pascale, celebrată în noaptea de sămbătă spre duminică în bazilica Sf. Petru, Benedict al XVI-lea a subliniat centralitatea învierii lui Cristos cu ajutorul a trei simboluri proprii din Noaptea Sfântă a Învierii: lumina, apa şi cântarea "aleluia". În cuvintele sale, Papa s-a referit la dezorientarea omului contemporan şi la istoria Bisericii, care deşi dă impresia că se cufundă este salvată întotdeauna de iubirea Domnului. În timpului celebrării pascale, Succesorul lui Petru a administrat sacramentul Botezului şi Mirului la cinci persoane adulte: una din China, una din Statele Unite şi trei din Italia.

• (ins Exsultet)
"Să tresalte de bucurie toţi îngerii, oştirea cerească, în preamărirea tainelor dumnezeieşti şi trâmbiţa mântuirii să vestească biruinţa unui Împărat atât de mare!". Melodia gregoriană de la "Exsultet", Vestirea solemnă a învierii, a răsunat cu bucurie în noaptea învierii. Miile de credincioşi prezenţi în bazilica Sf. Petru aveau fiecare lumânarea aprinsă în mână, purtând lumina care îndepărtează întunericul morţii şi vesteşte lumii învierea lui Cristos. Dar ce este învierea? Pentru omul de astăzi, a afirmat Benedict al XVI-lea la predică, învierea este într-un anumit fel o realitate greu de înţeles sau un lucru din trecut. De aceea, semnificaţia Paştelui este ilustrată de simbolurile liturgice din Noaptea Învierii: lumina, apa şi cântarea "aleluia".
• "Învierea lui Isus este o erupţie de lumină. Moartea este depăşită, mormântul, larg deschis. Însuşi Cel înviat este lumină, Lumina lumii. Prin înviere, ziua lui Dumnezeu intră în nopţile istoriei. Începând de la înviere, lumina lui Dumnezeu se răspândeşte în lume şi în istorie. Se face zi".

Cuvântul lui Dumnezeu, a adăugat Papa, este adevărata Lumină de care omul are nevoie, Cristos este marea Lumină din care provine orice viaţă şi ne arată drumul. În El, adevărul şi iubirea merg împreună: "Lumânarea pascală arde şi prin aceasta se consumă: Crucea şi Învierea sunt inseparabile. Din Cruce, din dăruirea de sine a Fiului, se naşte lumina, vine în lume adevărata luminozitate".

Sfântul Părinte s-a referit la pericopa evanghelică după Marcu în care lui Isus i s-a făcut milă de oameni, care "în mijlocul curentelor contrastante" din acea vreme nu ştiau spre cine să se îndrepte şi "aşteptau de la El orientarea". O situaţie prezentă şi în zilele noastre:
• "Câtă compasiune trebuie să simtă Isus şi în timpul nostru, din cauza tuturor marilor discursuri în spatele cărora se ascunde în realitate o mare dezorientare! Încotro trebuie să mergem? Care sunt valorile după care ne putem îndrepta, valorile după care îi putem educa pe cei tineri, fără a le da norme care probabil nu vor rezista sau a le cere lucruri care probabil nu trebuie impuse acestora? El este Lumina". De aceea, a continuat Papa preluând cuvintele Sf. Paul, "în mijlocul unei generaţii perverse şi rătăcite", creştinii ar trebui "să strălucească asemeni unor luminători în lume" (cf Fil 2,15).
După simbolul luminii, Benedict al XVI-lea a evidenţiat simbolul apei. În Sf. Scriptură, a afirmat, apa se prezintă cu două semnificaţii opuse: marea, antagonistă a vieţii pe pământ, şi izvorul, resursă dătătoare de viaţă. Fără apă nu există viaţă, a observat Pontiful, iar Isus este "apa care dă viaţa ce nu se epuizează niciodată".
• "În botez, Domnul face din noi nu numai persoane de lumină, dar şi izvoare din care ţâşneşte apa cea vie. Cunoaştem cu toţii asemenea persoane care într-un anumit fel ne lasă împrospătaţi şi reînnoiţi, persoane care sunt ca un izvor de apă proaspătă. Nu trebuie să ne gândim doar la cei mari precum Augustin, Francisc din Assisi, Tereza de Avila, Maica Tereza de Calcuta şi aşa mai departe, persoane prin care au intrat cu adevărat în istorie râuri de apă vie. Mulţumită lui Dumnezeu, le găsim mereu şi în viaţa noastră de zi cu zi: persoane care sunt un izvor. Desigur, cunoaştem şi contrariul: persoane din care provine o atmosferă ca dintr-o mlaştină cu apă stătută sau chiar otrăvită". "Rugăciunea noastră, a reluat Sf. Părinte, este ceea de a putea fi întotdeauna izvoare de apă curată, proaspătă, ţâşnind din izvorul adevărului său şi al iubirii sale".

În fine, după lumină şi apă, Benedict al XVI-lea s-a referit la simbolul cântării pascale "aleluia", cântecul nou al Învierii. Cartea Apocalipsului, a observat Papa, prezintă Biserica într-o stare de echilibru continuu pe o mare de cristal amestecat cu foc, de unde se înalţă însă "cântarea de laudă a celor drepţi":
• "În timp ce Biserica ar trebui să se afunde în cele din urmă, ea cântă cântarea de mulţumire a celor salvaţi. Ea stă pe apele de moarte ale istoriei şi totuşi este deja înviată. Cântând, ea se agaţă de mâna Domnului, care o ţine deasupra apelor. Şi ea ştie că prin aceasta este trasă de la forţa de gravitate a morţii şi a răului, o forţă de la care nu există cale de scăpare, ridicată şi atrasă în interiorul noii forţe de gravitaţie a lui Dumnezeu, a adevărului şi iubirii".

"Forţa gravitaţională a iubirii şi a vieţii lui Cristos cel Înviat, a încheiat Papa, învinge ura şi moartea. Din acest motiv Biserica din toate timpurile dă întotdeauna impresia că se cufundă dar întotdeauna este deja salvată, sprijinită de mâna salvatoare a Domnului".

Aici, serviciul audio: