Benedict al XVI-lea către sinistraţii din Abruzzo: voi veni la voi. Seminifaţia Triduumului
Sacru; mesaj al europarlamentarilor români transmis Suveranului Pontif
(RV - 8 aprilie 2009) Nu sunteţi singuri. Papa este cu voi. Sper curând să
merg la voi: la audienţa generală de miercuri dimineaţă în Piaţa Sfântul Petru,
Benedict al XVI-lea a exprimat, plin de emoţie, apropierea sa faţă de populaţiile
din regiunea italiană Abruzzo afectate puternic de cutremurul de pământ din aceste
zile şi a anunţat vizita sa în oraşul L’Aquila îndată ce va fi posibil. Papa a dat
asigurarea sa şi a încurajat pe toţi cei implicaţi în operaţiunile de ajutorare şi
mângâiere a celor sinistraţi.
În cateheza sa Pontiful a explicat importanţa
riturilor Săptămânii Sfinte, centrul întregului an liturgic. Dar să ascultăm serviciul
lui Alessandro Gisotti: • Abruzzo răvăşit de cutremur este în inima lui Benedict
al XVI-lea care speră să poată vizita populaţiile lovite. La audienţă Papa a reînnoit
apropierea sa spirituală faţă de „draga comunitate din L’Aquila şi din celelalte sate”
răscolite de seismul care a semănat moarte şi distrugere”. • „Încă o dată doresc
să spun acelor dragi populaţii că Papa împărtăşeşte chinul şi preocupările lor. Preaiubiţilor,
imediat ce-mi va fi posibil sper să mă duc la voi. Să ştiţi că Papa se roagă pentru
toţi, implorând milostivirea Domnului pentru cei răposaţi iar pentru rude şi pentru
supravieţuitori mângâierea maternă a Mariei şi sprijinul speranţei creştine”.
„Solicitudinea
cu care autorităţi, forţe de ordine, voluntari şi ceilalţi operatori stau şi ajută
aceşti fraţi ai noştri - a spus Pontiful - demonstrează cât este de importantă solidaritatea
pentru a depăşi împreună încercări atât de dureroase”.
Înainte de cuvintele
legate de evenimentele tragice din Abruzzo, Papa a prezentat o reflecţie despre Săptămâna
Sfântă care, a spus, ne permite să intrăm în evenimentele centrale ale Răscumpărării,
deschizându-ne inimile „la înţelegerea darului inestimabil care este mântuirea dobândită
nouă de sacrificiul lui Cristos”. • „Cât de minunat, şi deopotrivă surprinzător,
este acest mister! Isus, deşi fiind Dumnezeu, nu a voit să facă din prerogativele
sale divine o posesie exclusiv; nu a voit să folosească faptul de a fi Dumnezeu, demnitatea
sa glorioasă şi puterea sa, ca instrument de triumf şi semn de distanţare de noi.
Din contra, ’s-a golit’, s-a despuiat de sine, luând condiţia umană sărmană şi slaba”.
„Împărtăşirea
radicală şi adevărată” a firii noastre, în toate în afară de păcat, a explicat Papa,
l-a condus pe Cristos „până la acea frontieră care este semnul mărginirii noastre,
moartea”. Dar, a subliniat, toate acestea nu sunt rodul unei fatalităţi oarbe, „dar
mai degrabă al unei alegeri libere, dintr-o adeziune generoasă la planul de mântuire
al Tatălui”: • „Toate acestea mântuitorul universului le-a îndeplinit din iubire
faţă de noi; din iubire a binevoit să se despoaie de sine şi să se facă fratele nostru;
din iubire a împărtăşit condiţia noastră, a fiecărui bărbat şi a fiecărei femei”.
Benedict
al XVI-lea s-a oprit apoi asupra semnificaţiei riturilor ce caracterizează săptămâna
cea mai importantă din an. Preludiul Triduumului pascal, a amintit, este solemna Liturghie
a Sfinţirii Crismei, în dimineaţa Joii Sfinte. În această solemnă celebrare, a spus,
„sunt reînnoite promisiunile preoţeşti pronunţate în ziua Hirotonirii”, Este o ocazie,
a adăugat, „cât se poate de prielnică în care preoţii reafirmă fidelitatea lor faţă
de Cristos care i-a ales ca slujitori ai săi”. Această întâlnire preoţească, a relevat,
este aproape „o pregătire la Anul sacerdotal” proclamat cu ocazia celei de-a 150-a
aniversări a morţii Sfântului Paroh din Ars. Cu Liturghia Cinei Domnului în cursul
după amiezii Joii Sfinte, Biserica comemorează înfiinţarea Euharistiei, Preoţia ministerială
şi Porunca nouă a Iubirii. „Sub speciile pâinii şi a vinului”, a fost reflecţia Papei,
Cristos „se face prezent cu trupul dat şi cu sângele său vărsat”: • „Este sacrificiul
noului şi veşnicului Legământ oferit pentru toţi, fără deosebire de rasă şi de cultură.
Iar pentru acest rit sacramental, pe care îl consemnează Bisericii ca dovadă supremă
a iubirii sale, Isus îi constituie slujitori pe ucenicii săi şi pe toţi cei care îi
vor urma în slujire în decursul secolelor”.
Joia Sfântă, a adăugat, „constituie
de aceea o invitaţie reînnoită la a aduce mulţumiri lui Dumnezeu pentru darul suprem
al Euharistiei, de primit cu devoţiune şi de adorat cu vie credinţă”. De aceea, a
spus, Biserica încurajează, după celebrarea Sfintei Liturghii să se vegheze în prezenţa
Preasfântului Sacrament. Şi astfel ajungem în Vinerea Sfântă, zi în care, a reamintit,
ne punem în tăcere înaintea lui Isus atârnat pe lemnul Crucii care „a voit să-şi ofere
viaţa ca jertfă pentru iertarea păcatelor omenirii”: • „La fel ca în faţa Euharistiei,
tot aşa în faţa patimii şi morţii lui Isus răstignit pe Cruce misterul devine de nepătruns
pentru raţiunea umană. Suntem puşi înainte a ceva care omeneşte privind ar putea
să apară absurd: un Dumnezeu care nu numai că se face om, nu numai că suferă pentru
salvarea omului luând asupra sa întreaga tragedie a umanităţii dar moare pentru om”.
Moartea
lui Cristos, a adăugat, „recheamă cumulul de durere şi de rele care apasă asupra umanităţii
din orice timp: greutatea zdrobitoare a morţii noastre, ura şi violenţa care însângerează
încă oamenii”. Vinerea Sfântă, a constatat, este „zi plină de tristeţe”, dar în acelaşi
timp zi „cât se poate de favorabilă pentru a retrezi credinţa noastră” şi „primeni
din nou speranţa şi curajul de a purta fiecare crucea noastră, cu umilinţă, încredere
şi abandonarea în Dumnezeu”.
O speranţă, a fost reflecţia sa, care „se alimentează
din marea tăcere a Sâmbetei Sfinte în aşteptarea Învierii lui Isus”: • „Reculegerea
şi tăcerea Sâmbetei Sfinte ne vor conduce în noaptea solemnei Privegheri Pascale,
’mama tuturor privegherilor’, când va izbucni în toate bisericile şi comunităţile
cântarea de bucurie pentru învierea lui Cristos. Încă o dată, va fi proclamată biruinţa
luminii asupra întunericului, a vieţii asupra morţii, şi Biserica se va bucura în
întâlnirea cu Domnul ei”.
Papa a invitat apoi credincioşii să trăiască intens
Triduumul Sfânt „pentru a fi din ce în ce mai profund părtaşi ai Misterului lui Cristos”,
În momentul saluturilor către pelerini, Sfântul Părinte a avut un gând special pentru
cei peste 4 mii de participanţi la Reuniunea internaţională de studiu UNIV 2009, promovată
de Prelatura Opus Dei. „Dragi prieteni - a spus Papa - vă îndemn să răspundeţi cu
bucurie la chemarea Domnului pentru a da un sens deplin vieţii voastre: în studiu,
în raporturile cu colegii, în familie şi în societate”.
Terminată audienţa,
Papa salutat diferite grupuri, între care o delegaţie română de patru europarlamentari
însoţiţi de ambasadorul României pe lângă Sfântul Scaun, domnul Marius Gabriel Lazurcă.
Delegaţia era formată din: doamna Corina Creţu, doamna Daciana Sârbu, domnul Sebastian
Bodu, domnul Marian-Jean Marinescu. Delegaţia română la Sfântul Scaun a participat
la Audienţa Generală de miercuri, 8 aprilie în Piaţa Sfântul Petru iar ulterior a
avut întâlniri cu Mons. Dominique Mamberti, Secretar pentru Raporturile cu Statele
(ministrul afacerilor externe al Sfântului Scaun) şi cu mons. Agostino Marchetto,
Secretarul Consiliului Pontifical al Pastoralei pentru Migranţi şi Itineranţi. La
finalul Audienţei Generale, delegaţia a fost prezentată papei Benedict al XVI-lea.
Cu această ocazie Suveranului Pontif i-a fost înmânat un mesaj din partea europarlamentarilor
români. „Relaţiile dintre Biserica Romei şi România au o
lungă şi prestigioasă istorie. Popor creştin de cultură latină, românii au văzut în
Roma un izvor al propriei civilizaţii şi identităţi naţionale... România este astăzi,
din nou, o ţară deplin europeană. Este un membru activ al Uniunii Europene,
angajat în adâncirea proceselor de refacere a unităţii continentului nostru.
Românii şi-au regăsit reflexul libertăţii de a circula şi de a-şi investi energiile
creative în întreaga Europă, departe uneori de Ţară. Întotdeauna totuşi, românii au
dus cu ei ceea ce în Ţară au avut mai scump, înainte de toate credinţa. Există astăzi
în Europa sute de comunităţi religioase româneşti, centre prin care românii îşi exprimă
propria identitate şi prin care îşi manifestă fidelitatea faţă de ţările gazdă. Ne
amintim cu recunoştinţăfaptul că majoritatea parohiilor noastre din diaspora
există datorită generozităţii şi ospitalităţii Bisericii Catolice. Suntem
conştienţi că, prin susţinerea dată credincioşilor români din diaspora, Biserica Romei
a contribuit esenţial la reuşita adaptării expatriaţilornoştri la rigorile
unui mediu social uneori nefamiliar”, se arată în mesajul transmis Papei
de europarlamentarii români.
Iată şi Binecuvântarea apostolică invocată de
papa Benedict al XVI-lea la terminarea audienţei generale de miercuri, Miercurea Sfântă,
desfăşurată în Piaţa San Pietro, binecuvântare ce ajunge pe această cale la toţi ascultătorii
noştri.