2009-04-08 16:55:38

Benedict al XVI-lea către sinistraţii din Abruzzo: voi veni la voi. Seminifaţia Triduumului Sacru; mesaj al europarlamentarilor români transmis Suveranului Pontif


(RV - 8 aprilie 2009) Nu sunteţi singuri. Papa este cu voi. Sper curând să merg la voi: la audienţa generală de miercuri dimineaţă în Piaţa Sfântul Petru, Benedict al XVI-lea a exprimat, plin de emoţie, apropierea sa faţă de populaţiile din regiunea italiană Abruzzo afectate puternic de cutremurul de pământ din aceste zile şi a anunţat vizita sa în oraşul L’Aquila îndată ce va fi posibil. Papa a dat asigurarea sa şi a încurajat pe toţi cei implicaţi în operaţiunile de ajutorare şi mângâiere a celor sinistraţi.

În cateheza sa Pontiful a explicat importanţa riturilor Săptămânii Sfinte, centrul întregului an liturgic. Dar să ascultăm serviciul lui Alessandro Gisotti:
• Abruzzo răvăşit de cutremur este în inima lui Benedict al XVI-lea care speră să poată vizita populaţiile lovite. La audienţă Papa a reînnoit apropierea sa spirituală faţă de „draga comunitate din L’Aquila şi din celelalte sate” răscolite de seismul care a semănat moarte şi distrugere”.
• „Încă o dată doresc să spun acelor dragi populaţii că Papa împărtăşeşte chinul şi preocupările lor. Preaiubiţilor, imediat ce-mi va fi posibil sper să mă duc la voi. Să ştiţi că Papa se roagă pentru toţi, implorând milostivirea Domnului pentru cei răposaţi iar pentru rude şi pentru supravieţuitori mângâierea maternă a Mariei şi sprijinul speranţei creştine”.

„Solicitudinea cu care autorităţi, forţe de ordine, voluntari şi ceilalţi operatori stau şi ajută aceşti fraţi ai noştri - a spus Pontiful - demonstrează cât este de importantă solidaritatea pentru a depăşi împreună încercări atât de dureroase”.

Înainte de cuvintele legate de evenimentele tragice din Abruzzo, Papa a prezentat o reflecţie despre Săptămâna Sfântă care, a spus, ne permite să intrăm în evenimentele centrale ale Răscumpărării, deschizându-ne inimile „la înţelegerea darului inestimabil care este mântuirea dobândită nouă de sacrificiul lui Cristos”.
• „Cât de minunat, şi deopotrivă surprinzător, este acest mister! Isus, deşi fiind Dumnezeu, nu a voit să facă din prerogativele sale divine o posesie exclusiv; nu a voit să folosească faptul de a fi Dumnezeu, demnitatea sa glorioasă şi puterea sa, ca instrument de triumf şi semn de distanţare de noi. Din contra, ’s-a golit’, s-a despuiat de sine, luând condiţia umană sărmană şi slaba”.

„Împărtăşirea radicală şi adevărată” a firii noastre, în toate în afară de păcat, a explicat Papa, l-a condus pe Cristos „până la acea frontieră care este semnul mărginirii noastre, moartea”. Dar, a subliniat, toate acestea nu sunt rodul unei fatalităţi oarbe, „dar mai degrabă al unei alegeri libere, dintr-o adeziune generoasă la planul de mântuire al Tatălui”:
• „Toate acestea mântuitorul universului le-a îndeplinit din iubire faţă de noi; din iubire a binevoit să se despoaie de sine şi să se facă fratele nostru; din iubire a împărtăşit condiţia noastră, a fiecărui bărbat şi a fiecărei femei”.

Benedict al XVI-lea s-a oprit apoi asupra semnificaţiei riturilor ce caracterizează săptămâna cea mai importantă din an. Preludiul Triduumului pascal, a amintit, este solemna Liturghie a Sfinţirii Crismei, în dimineaţa Joii Sfinte. În această solemnă celebrare, a spus, „sunt reînnoite promisiunile preoţeşti pronunţate în ziua Hirotonirii”, Este o ocazie, a adăugat, „cât se poate de prielnică în care preoţii reafirmă fidelitatea lor faţă de Cristos care i-a ales ca slujitori ai săi”. Această întâlnire preoţească, a relevat, este aproape „o pregătire la Anul sacerdotal” proclamat cu ocazia celei de-a 150-a aniversări a morţii Sfântului Paroh din Ars. Cu Liturghia Cinei Domnului în cursul după amiezii Joii Sfinte, Biserica comemorează înfiinţarea Euharistiei, Preoţia ministerială şi Porunca nouă a Iubirii. „Sub speciile pâinii şi a vinului”, a fost reflecţia Papei, Cristos „se face prezent cu trupul dat şi cu sângele său vărsat”:
• „Este sacrificiul noului şi veşnicului Legământ oferit pentru toţi, fără deosebire de rasă şi de cultură. Iar pentru acest rit sacramental, pe care îl consemnează Bisericii ca dovadă supremă a iubirii sale, Isus îi constituie slujitori pe ucenicii săi şi pe toţi cei care îi vor urma în slujire în decursul secolelor”.

Joia Sfântă, a adăugat, „constituie de aceea o invitaţie reînnoită la a aduce mulţumiri lui Dumnezeu pentru darul suprem al Euharistiei, de primit cu devoţiune şi de adorat cu vie credinţă”. De aceea, a spus, Biserica încurajează, după celebrarea Sfintei Liturghii să se vegheze în prezenţa Preasfântului Sacrament. Şi astfel ajungem în Vinerea Sfântă, zi în care, a reamintit, ne punem în tăcere înaintea lui Isus atârnat pe lemnul Crucii care „a voit să-şi ofere viaţa ca jertfă pentru iertarea păcatelor omenirii”:
• „La fel ca în faţa Euharistiei, tot aşa în faţa patimii şi morţii lui Isus răstignit pe Cruce misterul devine de nepătruns pentru raţiunea umană. Suntem puşi înainte a ceva care omeneşte privind ar putea să apară absurd: un Dumnezeu care nu numai că se face om, nu numai că suferă pentru salvarea omului luând asupra sa întreaga tragedie a umanităţii dar moare pentru om”.

Moartea lui Cristos, a adăugat, „recheamă cumulul de durere şi de rele care apasă asupra umanităţii din orice timp: greutatea zdrobitoare a morţii noastre, ura şi violenţa care însângerează încă oamenii”. Vinerea Sfântă, a constatat, este „zi plină de tristeţe”, dar în acelaşi timp zi „cât se poate de favorabilă pentru a retrezi credinţa noastră” şi „primeni din nou speranţa şi curajul de a purta fiecare crucea noastră, cu umilinţă, încredere şi abandonarea în Dumnezeu”.

O speranţă, a fost reflecţia sa, care „se alimentează din marea tăcere a Sâmbetei Sfinte în aşteptarea Învierii lui Isus”:
• „Reculegerea şi tăcerea Sâmbetei Sfinte ne vor conduce în noaptea solemnei Privegheri Pascale, ’mama tuturor privegherilor’, când va izbucni în toate bisericile şi comunităţile cântarea de bucurie pentru învierea lui Cristos. Încă o dată, va fi proclamată biruinţa luminii asupra întunericului, a vieţii asupra morţii, şi Biserica se va bucura în întâlnirea cu Domnul ei”.

Papa a invitat apoi credincioşii să trăiască intens Triduumul Sfânt „pentru a fi din ce în ce mai profund părtaşi ai Misterului lui Cristos”, În momentul saluturilor către pelerini, Sfântul Părinte a avut un gând special pentru cei peste 4 mii de participanţi la Reuniunea internaţională de studiu UNIV 2009, promovată de Prelatura Opus Dei. „Dragi prieteni - a spus Papa - vă îndemn să răspundeţi cu bucurie la chemarea Domnului pentru a da un sens deplin vieţii voastre: în studiu, în raporturile cu colegii, în familie şi în societate”.

Terminată audienţa, Papa salutat diferite grupuri, între care o delegaţie română de patru europarlamentari însoţiţi de ambasadorul României pe lângă Sfântul Scaun, domnul Marius Gabriel Lazurcă. Delegaţia era formată din: doamna Corina Creţu, doamna Daciana Sârbu, domnul Sebastian Bodu, domnul Marian-Jean Marinescu. Delegaţia română la Sfântul Scaun a participat la Audienţa Generală de miercuri, 8 aprilie în Piaţa Sfântul Petru iar ulterior a avut întâlniri cu Mons. Dominique Mamberti, Secretar pentru Raporturile cu Statele (ministrul afacerilor externe al Sfântului Scaun) şi cu mons. Agostino Marchetto, Secretarul Consiliului Pontifical al Pastoralei pentru Migranţi şi Itineranţi. La finalul Audienţei Generale, delegaţia a fost prezentată papei Benedict al XVI-lea. Cu această ocazie Suveranului Pontif i-a fost înmânat un mesaj din partea europarlamentarilor români.
 
Relaţiile dintre Biserica Romei şi România au o lungă şi prestigioasă istorie. Popor creştin de cultură latină, românii au văzut în Roma un izvor al propriei civilizaţii şi identităţi naţionale... România este astăzi, din nou, o ţară deplin europeană. Este un membru activ al Uniunii Europene, angajat în adâncirea proceselor de refacere a unităţii continentului nostru. Românii şi-au regăsit reflexul libertăţii de a circula şi de a-şi investi energiile creative în întreaga Europă, departe uneori de Ţară. Întotdeauna totuşi, românii au dus cu ei ceea ce în Ţară au avut mai scump, înainte de toate credinţa. Există astăzi în Europa sute de comunităţi religioase româneşti, centre prin care românii îşi exprimă propria identitate şi prin care îşi manifestă fidelitatea faţă de ţările gazdă. Ne amintim cu recunoştinţă faptul că majoritatea parohiilor noastre din diaspora există datorită generozităţii şi ospitalităţii Bisericii Catolice. Suntem conştienţi că, prin susţinerea dată credincioşilor români din diaspora, Biserica Romei a contribuit esenţial la reuşita adaptării expatriaţilor noştri la rigorile unui mediu social uneori nefamiliar”, se arată în mesajul transmis Papei de europarlamentarii români.

Iată şi Binecuvântarea apostolică invocată de papa Benedict al XVI-lea la terminarea audienţei generale de miercuri, Miercurea Sfântă, desfăşurată în Piaţa San Pietro, binecuvântare ce ajunge pe această cale la toţi ascultătorii noştri.








All the contents on this site are copyrighted ©.