Mântuirea s-a împlinit şi trebuie vestită tuturor oamenilor: Mesajul de Paşte al mons.
Fouad Twal, Patriarhul latin de Ierusalim
(RV – 7 aprilie 2009) Un îndemn la speranţă şi la reînnoire spirituală pentru toţi
creştinii. Acesta este – în sinteză – mesajul pentru sărbătoarea Învierii Domnului
a Fericirii Sale Fouad Twal, Patriarhul latin de Ierusalim.
În lungul document,
monseniorul Twal reparcurge momentele relevante ale Săptămânii Mari, de la Duminica
Floriilor până la Paştele Învierii, îndemnându-i pe credincioşi să se identifice în
Cristos.
În cinci paragrafe, patriarhul latin de Ierusalim ilustrează cele
cinci evenimente centrale ale Săptămânii Sfinte, de la Duminica Floriilor până la
Duminica Învierii, trecând prin Joia, Vinerea şi Sâmbăta Mare. Dar, aminteşte monseniorul
Twal, nu este vorba „de evenimente istorice demne de comemorat în fiecare an rămânând
însă distanţi faţă de drama petrecută” şi asta pentru că creştinii „se află în interiorul
acelei drame” şi „participă la misterul Mântuirii, iar Misterul mântuirii se împlineşte
în ei”.
„În timpul Săptămânii Mari – se scrie în Mesaj – Dumnezeu ne dă harul
de a retrăi evenimentul Mântuirii: cu Cristos, în Cristos, vom trece de la moarte
la viaţă, ne vom dezbrăca de omul vechi pentru a ne înveşmânta cu omul nou. Această
săptămână este sinteza întregii noastre vieţi creştine”.
Îndemnându-i aşadar
pe creştini să nu-şi abată în nici un moment privirea de la Cristos, „cel care ne
mişcă şi ne transformă sufleteşte”, mons. Twal se opreşte asupra Duminicii Floriilor
şi a intrării sărbătoreşti a lui Isus în Ierusalim, „aclamat ca rege”. Dar atenţie,
spune patriarhul latin de Ierusalim, creştinii trebuie să înţeleagă că Isus „este
Mesia cel veşnic, Mântuitorul umanităţii care se află deasupra structurilor noastre
politice şi a diviziunilor dintre noi”.
Îndreptându-şi apoi atenţia spre Joia
Sfântă, în timpul căreia Isus se face slujitor al discipolilor săi, fiind lăsat de
aceştia singur în timpul rugăciunii, apoi arestat şi renegat de Petru. „De câte ori
am trădat şi noi încrederea Domnului, a prietenilor noştri, a persoanelor pe care
le iubim? – scrie. În fiecare dintre noi – continuă – se află un Petru care are cutezanţa
să promită miracole şi curajul de a renega”.
Vine apoi Vinerea Sfântă şi Isus
este răstignit. „A-l vedea pe Isus pe Cruce este o încercare pentru credinţa noastră
– subliniază patriarhul latin de Ierusalim. Inima noastră este împărţită între compasiune
şi revoltă”: compasiune pentru că-l vedem suferind pe Cel care a făcut numai bine;
revoltă pentru că-l vedem neputincios pe Cel pe care-l ştim Atotputernic.
Apoi,
Sâmbăta Sfântă, ziua întrebării „de ce?”, cum o numeşte monseniorul Twal. „Speranţele
noastre au dispărut – scrie – iar singura noastră mângâiere vine de la Preasfânta
Fecioară Maria, Maica Sa, care ne îndeamnă să credem, să sperăm împotriva oricărei
speranţe”. „Preacurata crede cu toată inima, cu tot sufletul, cu toate forţele. Să
facem asemenea ei”, adaugă.
În sfârşit vine Paştele Învierii: „Domnul ne aşteaptă
în Galilea – scrie Fericirea Sa – iar Galilea este Biserica, casa noastră, toate locurile
în care Domnul cheamă pentru a fi martori ai morţii şi învierii sale”. „Cristos a
înviat cu adevărat – scrie în încheierea Mesajului de Paşte. Totul poate să o ia de
la capăt, totul este nou! Pentru noi, pentru ţara noastră şi pentru Biserica noastră.
Mântuirea s-a împlinit şi trebuie vestită tuturor oamenilor.