Duminica Floriilor: Benedict al XVI-lea deschide riturile Săptămânii Sfinte: iubirea
lui Cristos învinge moartea pentru totdeauna. Din reflecţiile primilor patru ani de
Pontificat
(RV - 4 aprilie 2009) Benedict al XVI-lea va prezida duminică dimineaţă în Piaţa
Sfântul Petru, începând de la ora 9.30 Liturghia solemnă pentru Duminica
Floriilor. Papa va binecuvânta ramurile, de măslin şi de palmier la masa amenajată
lângă obeliscul din centrul Pieţei apoi va conduce procesiunea spre altarul central
din faţa bazilicii unde va celebra Liturghia Patimilor Domnului. Evenimentul va fi
urmărit în direct de Radio Vatican. Cu Duminica Floriilor în cepe Săptămâna Sfântă
cu triduumul pascal, culmea Anului liturgic căreia Benedict al XVI-lea i-a dedicat
profunde reflecţii în primii patru ani ai Pontificatului său.
În Săptămâna
Sfântă, putem într-adevăr să simţim că Dumnezeul nostru nu este departe. Benedict
al XVI-lea pune în lumină acest adevăr înscris în inima fiecărui om: Dumnezeu s-a
făcut trup pentru a fi aproape de suferinţa noastră şi pentru a ne deschide poarta
Cerului. Prin Cruce, explică Papa, „Isus a deschis larg poarta lui Dumnezeu, poarta
dintre Dumnezeu şi oameni”. În Duminica Floriilor prin care se deschide Săptămâna
Sfântă, aminteşte papa Benedict „mărturisim regalitatea lui Cristos”. Dar în ce consistă
această regalitate a Domnului? Iată reflecţia Pontifului din 1 aprilie 2007: •
„Recunoscându-l ca Rege înseamnă a-l accepta ca pe Acela care ne arată calea, Acela
de care ne încredem şi pe care îl urmăm. Înseamnă a accepta zi de zi cuvântul său
drept criteriu valabil pentru viaţa noastră. Înseamnă a vedea în el autoritatea căreia
ne supunem. Ne supunem lui, deoarece autoritatea sa este autoritatea adevărului”.
La
intrarea în Ierusalim, mulţimea îl aclamă ca fiu al lui David. Dar când Domnul ajunge
la templu, găseşte negustorii de animale şi schimbătorii de bani care ocupă cu afacerile
lor locul de rugăciune. Comercianţii acţionau corect potrivit orânduirii în vigoare,
dar orânduirea însăşi era coruptă, observa Papa pe 16 martie anul trecut. Un eveniment
ce trebuie să facă să ne întrebăm şi azi: • „Toate acestea trebuie astăzi să ne
de-a de gândit nouă creştinilor: este credinţa noastră destul de curată şi deschisă,
încât plecând de la ea chiar şi ’păgânii’, persoanele care astăzi sunt în căutare,
având întrebările lor, să poată intui lumina singurului Dumnezeu, să se asocieze în
camerele credinţei la rugăciunea noastră şi cu toate întrebările lor să devină poate
închinători şi ei? (…) Nu lăsăm poate în felurite moduri să intre idolii şi în
lumea credinţei noastre? Suntem dispuşi să ne lăsăm mereu purificaţi de Domnul, permiţându-i
să izgonească din noi şi din Biserică tot ceea ce îi este contrar?”
În a ţine
„lumea trează pentru Dumnezeu”, combătând falşii idoli ai timpului nostru, avertizează
Papa, este fundamentală figura preotului. Pontiful s-a oprit asupra slujirii sacerdotale
în omilia din Liturghia Sfinţirii uleiurilor, care în dimineaţa Joii Sfinte precede
Triduumul Pascal. Pe 20 martie anul trecut, Benedict al XVI-lea trasa în aceste vibrante
cuvinte modelul de preot, slujitor al lui Cristos în adevăr şi în iubire: • „Preotul
trebuie să fie unul care veghează. Trebuie să stea de gardă în faţa puterilor insistente
ale răului. Trebuie să ţină trează lumea pentru Dumnezeu. Trebuie să fie unul care
stă în picioare: drept în faţa curentelor timpului. Drept în adevăr. Drept în angajarea
pentru bine. A sta înaintea Domnului trebuie să fie mereu, în străfundul inimii, şi
o preluare a poverii oamenilor în faţa Domnului care, la rândul său, ia asupra sa
povara tuturor înaintea Tatălui. Trebuie să consiste în a-l asuma pe Cristos, cuvântul
său, adevărul şi iubirea sa”.
A-şi asuma povara unii altora. Papa reaminteşte
că iubirea, o iubire fără măsură, este învăţătura cea mai mare pe care Fiul lui Dumnezeu
o lasă umanităţii. Acesta este testamentul pe care Cristos îl lasă la Ultima Cină.
Iubirea lui Dumnezeu răscumpără, purifică şi reînsănătoşeşte. La Liturghia Cinei Domnului
din 13 aprilie 2006, Papa a explicat semnificaţia cuvintelor adresate de Isus ucenicilor
în Cenaclu: • „Şi voi trebuie să vă spălaţi picioarele unii altora…înseamnă mai
presus de toate a ne ierta neobosit unii pe alţii, începând mereu din nou oricât ar
părea de inutil. Înseamnă a ne purifica unii pe alţii suportându-ne reciproc şi acceptând
a fi suportaţi de alţii; a ne purifica unii pe alţii dăruindu-ne reciproc forţa sfinţitoare
a Cuvântului lui Dumnezeu şi introducându-ne în Sacramentul iubirii divine”.
O
iubire care învinge moartea: aceasta este învăţătura extraordinară a lui Isus în drumul
său de suferinţă spre Calvar. Un drum ce trezeşte în noi iubirea pentru cei suferinzi
şi nevoiaşi. Astfel, Benedict al XVI-lea la Calea Crucii la Colosseum pe 6 aprilie
2007: • „Urmându-l pe Isus pe calea pătimirii sale vedem nu doar pătimirea lui
Isus, dar îi vedem pe toţi suferinzii lumii şi aceasta este profunda intenţie a Căii
Crucii: aceea de a ne deschide inimile şi a ne ajuta să vedem cu inima”. A vedea
cu inima, a o deschide lui Cristos lăsându-ne interpelaţi de jertfa sa pe Cruce. Un
mister, afirma Pontiful pe 21 martie anul trecut, în Vinerea Sfântă, ce pune în criză
certitudinile noastre omeneşti: • „Atâţia, şi în epoca noastră, nu-l cunosc pe
Dumnezeu şi nu pot să-l găsească în Cristos răstignit, atâţia sunt în căutarea unei
iubiri sau a unei libertăţi care să-l excludă pe Dumnezeu, atâţia cred că nu au nevoie
de Dumnezeu…ca jertfa sa pe cruce să ne interpeleze; să-i permitem să pună în criză
siguranţele noastre, să-i deschidem inima. Isus este adevărul care ne face liberi
de a iubi”.
Crucea, deci, este „semn de reconciliere, semn al iubirii care
e mai tare decât moartea”. Şi tocmai pentru aceasta, este îndemnul lui Benedict al
XVI-lea din data de 6 aprilie 2006, în Duminica Floriilor, nu trebuie să cedăm în
faţa răului, ci să-l învingem cu binele • „Ori de câte ori ne facem semnul Crucii
trebuie să ne amintim să nu opunem injustiţiei o altă injustiţie, violenţei o altă
violenţă; să ne amintim că putem învinge răul numai cu binele şi niciodată făcând
rău pentru rău”.