Bucuria credinţei şi sensul sacrului, aspecte comune popoarelor Africii, sublinate de Benedict al XVI-lea la rugăciunea "Angelus" (text)

(RV - 29 martie 2009) După vizita pastorală făcută duminică dimineaţă la parohia romană „Sfânta Faţă a lui Isus” din cartierul Magliana, la ora 12 Papa a ieşit punctual la fereastra biroului său particular din palatul apostolic pentru recitarea antifonului marian Îngerul Domnului împreună cu miile de pelerini reuniţi în Piaţa Sfântul Petru. În alocuţiunea sa, Benedict al XVI-lea s-a referit la recenta călătorie apostolică în Africa subliniind două aspecte importante care l-au impresionat în mod deosebit la întâlnirea cu Biserica şi populaţiile din Camerun şi din Angola. Apoi a salutat numeroşii africani din Roma prezenţi în Piaţa Sfântul Petru în semn de recunoştinţă pentru mesajul pe care Papa l-a transmis Africii.

A anunţat că pe 2 aprilie va celebra o Sfântă Liturghie în bazilica San Pietro pentru cea de-a patra aniversare a morţii Slujitorului lui Dumnezeu Ioan Paul al II-lea la care a invitat mai ales tinerii din Roma ca pregătire la Ziua Mondială a Tineretului care anul acesta se sărbătoreşte la nivel diecezan, ca de obicei, în Duminica Floriilor.

Iată, alocuţiunea şi saluturile Papei în traducerea noastră de lucru:

Dragi fraţi şi surori,
Doresc înainte de toate să mulţumesc lui Dumnezeu şi tuturor celor care, în felurite moduri, au colaborat la buna reuşită a călătoriei apostolice pe care am putut să o efectuez în Africa în zilele trecute, şi invoc asupra seminţelor răspândite în pământ african belşugul binecuvântărilor Cerului. Despre această semnificativă experienţă pastorală îmi propun să vorbesc mai pe larg miercurea viitoare la audienţa generală, dar nu pot să nu folosesc această ocazie pentru a manifesta emoţia profundă pe care am simţit-o întâlnind comunităţile catolice şi populaţiile din Camerun şi din Angola. Mai presus de toate m-au impresionat două aspecte, amândouă foarte importante. Primul este bucuria vizibilă pe feţele oamenilor, bucuria de a se simţi parte a unicei familii a lui Dumnezeu, şi îi mulţumesc Domnului pentru că am putut să împărtăşesc cu mulţimile acestor fraţi şi surori momente de sărbătoare simplă, corală şi plină de credinţă. Al doilea aspect este tocmai puternicul sens al sacrului ce se respira în celebrările liturgice, caracteristică, aceasta, comună tuturor popoarelor africane şi manifestată, aş putea spune, în orice moment al permanenţei mele între acele dragi populaţii. Vizita mi-a permis să văd şi să înţeleg mai bine realitatea Bisericii în Africa în felurimea experienţelor sale şi a provocărilor pe care le are de înfruntat în acest timp.

Gândindu-mă tocmai la provocările care marchează drumul Bisericii în continentul african, şi în orice altă parte a lumii, ne dăm seama cât sunt de actuale cuvintele Evangheliei acestei a cincia duminici din Postul Mare. Isus, în ajunul pătimirii, declară: „Dacă bobul de grâu căzut în pământ nu moare, rămâne singur, iar dacă moare, aduce mult rod”(In 12,24). Deja nu mai e timpul cuvintelor şi al discursurilor; a sosit ceasul decisiv, pentru care Fiul lui Dumnezeu a venit în lume, şi cu toate că sufletul îi este tulburat, el se face disponibil să împlinească până la capăt voinţa Tatălui. Şi aceasta este voinţa lui Dumnezeu: să ne dea nouă viaţa veşnică pe care am pierdut-o. Pentru ca aceasta să se realizeze este nevoie însă ca Isus să moară, ca un bob de grâu pe care Dumnezeu Tatăl l-a semănat în lume. Numai aşa de fapt va putea încolţi şi creşte o nouă umanitate, liberă de stăpânirea păcatului şi capabilă să trăiască în fraternitate, ca fii şi fiice ale unicului Tată care este în ceruri.

În marea sărbătoare a credinţei trăită împreună în Africa, am experimentat că această nouă umanitate este vie, deşi cu limitele sale omeneşti. Acolo unde misionarii, asemenea lui Isus, au dat şi continuă să-şi consume viaţa pentru Evanghelie, se recoltează roade abundente. Lor doresc să le adresez un gând special de gratitudine pentru binele pe care îl fac. Este vorba de călugăriţe, călugări, laici şi laice. A fost frumos pentru mine să văd rodul iubirii lor pentru Cristos şi să constat şi profunda recunoştinţă pe care creştinii o au pentru ei. Să aducem mulţumiri lui Dumnezeu şi să o rugăm pe Maria Preasfântă pentru ca în lumea întreagă să se răspândească mesajul speranţei şi iubirii lui Cristos.

După recitarea rugăciunii Îngerul Domnului şi înainte de saluturile în diferite limbi, Papa a adăugat un salut pentru studenţii şi tinerii africani prezenţi în Piaţa San Pietro şi a anunţat Liturghia din 2 aprilie în Bazilica Vaticană.

Salut cu mare afecţiune numeroşii africani care trăiesc la Roma, între care mulţi studenţi, însoţiţi aici de mons. Robert Sarah, secretar al Congregaţiei pentru Evanghelizarea Popoarelor. Mult iubiţilor, aţi binevoit să veniţi să manifestaţi bucurie şi recunoştinţă pentru călătoria mea apostolică în Africa. Vă mulţumesc din inimă. Mă rog pentru voi, pentru familiile voastre şi pentru ţările voastre de origine. Mulţumesc!

Joia viitoare, la ora 18, voi prezida în bazilica San Pietro Sfânta Liturghie în cea de-a patra aniversare a morţii iubitului meu predecesor Slujitorul lui Dumnezeu Ioan Paul al II-lea. Invit să participe în special tinerii din Roma, pentru a ne pregăti împreună la Ziua Mondială a Tineretului care va fi celebrată la nivel diecezan în Duminica Floriilor.

Au urmat saluturile în limbile franceză, engleză, spaniolă, germană, polonă şi italiană.

Salutând pelerinii de limbă germană, Benedict al XVI-lea i-a îndemnat ca în aceste zile de pregătire la sărbătoarea Paştelui să privească la Maria care l-a însoţit pe Fiul său pe drumul suferinţei până la moartea pe cruce. Consimţământul ei, acel „da” spus îngerului la Buna Vestire s-a desăvârşit sub cruce. Astfel Maria este implicată total în planul mântuirii lui Cristos. Aici Benedict al XVI-lea a amintit că în marea sărbătoare a Bunei Vestiri de acum 25 de ani predecesorul său Papa Ioan Paul al II-lea a reînnoit solemn consacrarea lumii Inimii Neprihănite a Mariei (25 martie 1984). Şi noi vrem să cerem mereu ocrotirea şi apărarea Mariei şi să ne încredinţăm inimii sale de mamă, ca să ne conducă în siguranţă la Cristos, Mântuitorul omului.