Libertate religioasă şi reciprocitate în raportul dintre catolici şi musulmani: intervenţia card. Jean-Louis Tauran la reuniunea internaţională de studiu despre reciprocitate în relaţiile dintre religii

RV 26 mar 2009. A început joi la Roma, la Universitatea Pontificală Sfânta Cruce, reuniunea internaţională de studiu pe tema "Libertate religioasă şi reciprocitate", organizată de Facultatea de Drept Canonic a universităţii. La deschiderea lucrărilor, card. Jean-Louis Tauran, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Dialogul Interreligios, a prezentat conferinţa intitulată "Libertate religioasă şi reciprocitate: referinţe şi propuneri în Magisteriul recent".

Este oportun ca Biserica să aprofundeze conceptul de "reciprocitate în domeniul interreligios" şi să adopte norme clare de aplicare, precum şi "limitele de nerenunţat" care trebuie tutelate în "Ţările de tradiţie musulmană", împreună cu parcursurile necesare acolo unde catolicii suferă pe nedrept. Acestea sunt concluziile prezentate de card. Jean-Louis Tauran după ce a făcut o trecere în revistă a intervenţiilor despre reciprocitate, în speranţa că se poate depăşi caracterul fragmentar al referinţelor în domeniu, o trăsătură aceasta, a afirmat, a intervenţiilor din timpul şi în urma Conciliului Vatican al II-lea.

Reciprocitatea, menţionată în dreptul internaţional în raporturile dintre State, este înţeleasă drept identitate de tratamtent în relaţiile dintre părţi. Reciprocitatea funcţionează ca o concesie corespunzătoare de drepturi. În timpurile recente, a devenit o adevărată "regula juris", mai ales în domeniul drepturilor omului şi al libertăţilor sale fundamentale, în particular al dreptului la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de convingere.

În ce priveşte Biserica Catolică, se poate spune că tema reciprocităţii apare concomitent cu epoca în care începe să prindă contur tema dialogului. Astfel, Fericitul papă Ioan al XXIII-lea în enciclica "Pacem in terris" (nr. 15) sublinia importanţa "reciprocităţii drepturilor şi a obligaţiilor între persoane diferite" şi "colaborarea reciprocă între fiinţele umane". Reciprocitatea este afirmată cu şi mai mare claritate de Paul al VI-lea în enciclica "Ecclesiam Suam" (nr. 112), în special în domeniul dialogului intereligios: "un dialog din partea noastră este posibil, afirma Suveranul Pontif, şi noi nu vom întârzia să-l oferim acolo unde va fi acceptat cu bunăvoinţă în spirit de respect reciproc şi loial". Paul al VI-lea, a reluat card. Tauran, afirma câteva elemente importante: Biserica propune dialogul cu umanitatea, este o ofertă a cărei condiţie de posibilitate se fondează pe respectul reciproc şi loial, în fine, Papa lasă de înţeles că Biserica poate să nu ofere dialogul acolo unde lipsesc atare condiţii.

Cuvintele papei Paul al VI-lea din 1964 sunt, însă, în strânsă legătură cu lucrările Conciliul Vatican al II-lea. În acest fel, decretul Ad Gentes (nr. 6) vorbeşte despre stima reciprocă şi iubirea care trebuie să stea la baza relaţiilor dintre creştinii de diferite confesiuni, cu referinţă directă la "fraternitatea reciprocă" şi la "cunoaşterea reciprocă".

Reciprocitatea în relaţiile interreligioase cunoaşte însă o dezvoltare substanţială după Conciliul Vatican al II-lea. În enciclica Redemptoris Missio (nr. 55), Ioan Paul al II-lea afirma că "dialogul interreligios face parte din misiunea de evanghelizare a Bisericii. Înţeles ca metodă şi mijloc pentru o cunoaştere şi creştere reciprocă, dialogul nu este în contrast cu misiunea 'ad gentes', dimpotrivă, are legături speciale cu aceasta şi este una din expresiile ei". Tema reciprocităţii era amintită în aceeaşi enciclică şi în raportul dintre Biserici (64). Dar convingerea cea mai importantă a papei Ioan Paul al II-lea în privinţa dialogului interreligios o aflăm în cuvântul adresat tinerilor musulmani la 19 august 1985 pe stadionul de la Casablanca: "Respectul şi dialogul recer reciprocitate în toate domeniile, mai ales în ceea ce priveşte libertăţile fundamentale şi în special libertatea religioasă. Respectul şi dialogul favorizează pacea şi înţelegerea între popoare. Ajută la a rezolva împreună problemele oamenilor de astăzi, mai ales ale tinerilor", încheia regretatul Pontif. Două elemente trebuie subliniate aici, a afirmat card. Tauran la conferinţă: mai întâi, faptul că în relaţiile cu Islamul, reciprocitatea trebuie să se exprime în toate domeniile; apoi, că din aceste domenii, determinant este cel al libertăţilor fundamentale şi în special al libertăţii religioase. Cu toate acestea, a continuat card. Tauran, textul de la Casablanca nu se referă la situaţii specifice, nici la condiţiile în care dialogul dintre creştini şi musulmani se desfăşoară pe teren, cu referinţă la problema locurilor de cult creştine şi la practicarea publică a cultului.

Cu Benedict al XVI-lea, discursurile pronunţate cu ocazia diferitelor călătorii, constituie sursa principală de referinţă pentru tema reciprocităţii. În relaţiile dintre Biserică şi Islam, a evidenţiat card. Tauran, Sfântul Părinte insistă pe necesitatea unei adevărate reciprocităţi, strâns legată de exigenţa unui mai mare respect între părţi. Adresându-se reprezentanţilor Comunităţii musulmane din Köln, în Germania, Papa a făcut un apel energic la "valorile respectului reciproc": "Sunt ferm convins, se exprima Benedict al XVI-lea, că trebuie să afirmăm, fără cedări la presiunile negative ale ambientului, valorile respectului reciproc, ale solidarităţii şi păcii. Viaţa fiecărei fiinţe umane este sacră atât pentru creştini cât şi pentru musulmani. Avem un spaţiu vast de acţiune în care să ne simţim uniţi în serviciul valorilor morale fundamentale. Demnitatea persoanei şi apărarea drepturilor care derivă dintr-o atare demnitate trebuie să constituie scopul oricărui proiect social şi al oricărui efort pus în practică pentru a-l actualiza".

O atenţie specială trebuie acordată apoi, a reluat card. Tauran, la discursul Papei prezentat cu ocazia scrisorilor de acreditare a noului ambasador al Marocului la Sfântul Scaun. După ce a afirmat că pacea între popoare şi între persoane presupune ca religiile şi simbolurile lor să fie respectate, Pontiful a amintit că intoleranţa şi violenţa nu pot fi niciodată justificate ca răspuns la ofense. "Pentru cei care cred ca şi pentru toţi oamenii de bună voinţă, afirma Benedict al XVI-lea, singura cale care poate conduce la pace şi la fraternitate este respectul convingerilor şi al practicilor religioase ale celuilalt, pentru ca, de o manieră reciprocă, în întreaga societate, să fie asigurat în mod real pentru fiecare exercitarea religiei aleasă în mod liber". Reciprocitatea este considerată pe bună dreptate un principiu de mare importanţă (Erga migrantes charitas Christi, nr. 64), o "relaţie întemeiată pe respectul reciproc şi mai înainte de acesta pe atitudinea inimii şi a spiritului".

Vorbind apoi ambasadorilor din Ţările majoritar musulmane, la 25 septembrie 2006, Benedict al XVI-lea îşi exprima speranţa ca "raporturile inspirate de încredere, care s-au instaurat de mai mulţi ani între creştini şi musulmani, nu numai să continue dar să se dezvolte într-un spirit de dialog sincer şi de respect, fondat pe o cunoaştere reciprocă tot mai autentică". Aceleaşi principii vor fi reafirmate şi în timpul vizitei în Turcia, în noiembrie 2006: adresându-se corpului diplomatic, Papa afirma că "lumea actuală trebuie să ia act tot mai mult de faptul că toţi oamenii sunt prodund solidari şi să-i invite la a pune în relief diferenţele lor istorice şi culturale nu pentru a se confrunta ci pentru a se respecta reciproc". Îndemnul adresat mai târziu Conferinţei Episcopale Franceze relua aceeaşi necesitate, cu dorinţa unei tot mai bune cunoaşteri reciproce pentru că, sublinia, "ignoranţa distruge mai mult decât construieşte".

De un interes deosebit, a continuat card. Tauran în cadrul intervenţiei sale, joi, la universitatea pontificală "Sfânta Cruce" din Roma, este discursul adresat reprezentanţilor celorlalte religii la New York, la 17 aprilie 2008: elogiind iniţiativele de caracter interreligios puse în practică de catolicii americani, Papa a cerut întărirea înţelegerii reciproce, afirmându-şi convingerea că dialogul în respectul reciproc al diferenţelor este un mod de a contribui la bunăstarea societăţii. Magisteriul lui Benedict al XVI-lea în privinţa reciprocităţii arată astfel trei caracteristici majore: continuitatea cu predecesorii săi, insistenţa pe necesitatea reciprocităţii, în particular în relaţiile dintre Biserică şi Islam, şi stabilirea legăturii între reciprocitate şi înţelegerea reciprocă, inclusiv a chestiunilor cheie precum problema libertăţii religioase.

Nu mai puţin importante sunt intervenţiile non-papale în privinţa reciprocităţii, a continuat card. Tauran, care a citat în acest sens pe card. Tarcisio Bertone, pe fostul patriarh latin al Ierusalimului Michel Sabbah sau diferitele solicitări din partea Părinţilor Sinodali la recentul Sinod al Episcopilor despre Cuvântul lui Dumnezeu. În privinţa reciprocităţii card. Tauran s-a referit apoi şi la propriile sale intervenţii atât ca reprezentant al Secretariatului de Stat, cât şi la preşedinţia Consiliului Pontifical pentru Dialogu Interreligios: "De multe ori, a afirmat, am făcut referinţă la principiul de reciprocitate într-un context foarte precis şi anume la absenţa locurilor de cult creştine în Arabia Saudită. Am repetat de nenumărate ori că după cum musulmanii au dreptul de a se ruga în moschei în Ţările majoritar creştine – şi efectiv, au această posibilitate – tot la fel creştinii au dreptul să aibă propriile locuri de cult în Ţările majoritar musulmane. Şi aceasta în numele reciprocităţii".

În fine, card. Jean Louis Tauran a formulat auspicii pentru o mai bună înţelegere a principiului de reciprocitate în relaţiile dintre creştini şi musulmani, pentru ca aplicaţiile concrete să reflecte exigenţa efectivă a libertăţilor fundamentale şi în special a libertăţii religioase.

Aici, serviciul audio: