Sfântul Paul vorbeşte, Biserica îl ascultă: întâlnire în bazilica papală Sfântul Paul din afara Zidurilor

Sfântul Paul vorbeşte, Biserica îl ascultă

RV 24 martie 2009. S-a desfăşurat marţi seară în bazilica papală Sf. Paul în Afara Zidurilor a patra din cele cinci întâlniri programate în cadrul Anului Paulin sub motoul „Sfântul Paul vorbeşte. Protagonişti ai timpului nostru faţă în faţă cu Apostolul Neamurilor”. Tema întâlnirii a fost Scrisoarea sfântului apostol Paul către Filipeni, cu meditaţia oferită de părintele italian Enzo Bianchi, priorul Comunităţii monastice din Bose.

Primind invitaţia papei Benedict al XVI-lea de a anima Anul dedicat Sf. Paul la bimilenarul naşterii sale, arhiparohul bazilicii pauline, card. Andrea Lanza Cordero di Montezemolo a organizat, printre altele, şi o serie de cinci întâlniri majore dedicate scrisorilor Sfântului Paul, nutrind ferma convingere că Sf. Paul continuă să vorbească şi comunităţii creştine de astăzi. Şi într-adevăr, cuvântul Apostolului, continuă să trezească un ecou impresionant, după cum s-a văzut marţi seară la a patra întâlnire: în pofida orei înaintate - manifestările au început la ora 20.30 - cunoscuta bazilică paulină a fost aproape plină cu peste 2000 de persoane, potrivit organizatorilor.

După lectura unor pasaje-cheie din Scrisoarea către Filipeni, în interpretarea unei cunoscute actriţe italiene, a urmat meditaţia părintelui Enzo Bianchi, bun prieten şi al ortodoxiei din România. În această Scrisoare, a afirmat pr. Bianchi, Paul arată creştinilor de la Filipi esenţialul raportului său cu Isus şi trasează în acelaşi timp aspectele fundamentale ale vieţii lui Cristos şi ale vieţii în Cristos. Apostolul trimite filipenilor această Scrisoare de la Roma, unde se afla în lanţuri datorită Evangheliei. La mai puţin de trei decenii de la moartea şi învierea lui Isus, credinţa creştină a ajuns deja în Europa iar la Filipi avem prima comunitate creştină fondată pe teritoriul european de Sfântul apostol Paul.

Paul, a afirmat pr. Bianchi, a fost un evreu care a prigonit creştinii, capabil în numele propriei credinţe să-i urască fără rezerve pe Isus şi pe discipolii săi. Paul simţea această nouă comunitate drept purtătoare a unei blasfemii iar când ura este trăită în numele lui Dumnezeu este şi mai distrugătoare decât ura pur omenească. Dar, în jurul anului 35, în această situaţie de aversiune radicală, în această distanţă care-l separa de Isus Cristos, este Domnul însuşi cel care merge în întâmpinarea lui Paul pe drumul Damascului, făcându-l să cadă la pământ şi să-şi piardă vederea datorită luminii orbitoare. Paul percepe atunci că este iubit de Dumnezeu şi chemat prin Fiul său Isus chiar în momentul în care îl urăşte pe Isus în discipolii săi, în timp ce era duşmanul lui Cristos. Şi această nemaiauzită sincronie între iubirea lui Cristos faţă de Paul şi ura lui Paul faţă de Cristos, distruge toate mecanismele sale de apărare, pînă la a se lăsa transformat într-o altă persoană. Orbirea lui Paul ia sfârşit, el se converteşte, îşi deschide ochii şi îl cunoaşte pe Isus ca Fiul lui Dumnezeu, Domnul.

Paul spune în această Scrisoare că a fost cucerit de Cristos, că a fost luat de Cristos. Şi Cristos a făcut din el un misionar, un apostol, apostolul prin excelenţă. În tot restul vieţii sale, Paul l-a vestit pe Isus Cristos, simţindu-se ca într-un raport de servitor faţă de stăpânul său, pe care îl numeşte în această scrisoare nu doar „Domnul”, dar „Domnul meu”, o confidenţialitate care arată ne lasă, probabil, plini de uimire şi stupoare.

Pentru a medita mai bine despre Isus ca Domnul nostru, trebuie să ne referim în particular la imnul cristologic din această Scrisoare, proclamat în bazilică înainte de intervenţia pr. Bianchi: „Isus Cristos, fiind din fire Dumnezeu, nu a considerat un beneficiu propriu egalitatea s-a cu Dumnezeu ci s-a despuiat pe sine luând firea sclavului; s-a umilit pe sine, făcându-se ascultător pînă la moarte şi încă moartea pe cruce. Pentru aceasta şi Dumnezeu l-a înălţat şi i-a dăruit numele, care este mai presus de orice nume” (Filipeni 2, 5-11). Imnul din Scrisoarea către Filipeni este un autentic rezumat al Evangheliei, cuprinsă în doar câteva versuri: acoperă tot parcursul venirii lui Isus, de la preexistenţă şi întrupare, pînă la viaţa pământească, moartea pe cruce şi înălţarea în slavă. Mai mult, în acest imn nu avem doar parcursul umanizării lui Dumnezeu dar şi stilul acestui parcurs. Dumnezeul în care credem noi creştinii a fost capabil să renunţe la transcendenţa sa. În această atitudine a Fiului lui Dumnezeu este prezentat contrastul cu stilul omului: fiecare dintre noi când se bucură de o condiţie de bunăstare sau de privilegiu, vrea să o păstreze numai pentru sine, fără ceilalţi, sau, mai rău, câteodată împotriva celorlalţi. Fiul lui Dumnezeu, în schimb, a gândit în termeni de solidaritate, a voit să-i facă şi pe oameni părtaşi la propria natură dumnezeiască. Transpare aici cum viaţa lui Dumnezeu este o viaţă în iubire, cum va spune şi apostolul Ioan: Dumnezeu este agape, este iubire. Dumnezeu, cel care prin definiţie nu este om, a voit să fie om între oameni, de aceea s-a despuiat pe sine şi a acceptat moartea pe cruce. Pe Cruce s-a desăvârşit viaţa lui Isus. Dar nu trebuie să înţelegem că moartea sa pe cruce este motivul venirii sale între oameni, şi nici faptul că crucea ar fi rezultatul unei întâmplări sau al unei fatalităţi. Nu acestea l-au condus pe Isus la Cruce, dar o viaţă trăită în dreptate şi iubire. Şi cu cât strălucesc mai mult dreptatea şi iubirea, cu atât mai mult se dezlănţuie nedreptatea şi ura. Nu crucea este scopul întrupării, dar crucea este urmarea unei vieţi trăite pînă la capăt după voinţa lui Dumnezeu. De aceea, şi Dumnezeu l-a înălţat: chiar în momentul în care Fiul s-a înjosit, Tatăl l-a înălţat: îl ridică, îl înalţă dintre cei morţi, pentru a-l aşeza la drepta sa în ceruri.

După meditaţia strălucită a pr. Enzo Bianchi, au urmat, în bazilica paulină, o serie de mărturii care arată vitalitatea mesajului paulin în comunitatea creştină de astăzi: de la jurnalistul Bruno Vespa, de la televiziunea italiană de stat, la Paola Saluzzi, jurnalistă a platformei TV Sky, pînă la Salvatore Martinez, preşedintele mişcării „Reînnoirea în Duhul Sfânt”, şi la Chiara Amirante, fondatoarea comunităţii „Noi orizonturi” care transmite bucuria credinţei în Cristos în infernul consumatorilor de droguri sau al prostituţiei.

La încheierea manifestărilor, marţi seară, în bazilica Sf. Paul, ceasul arăta ora 23.00, dar atenţia neîntreruptă a miilor de participanţi, ar fi dorit prelungirea acestei bucurii. Este premisa unor noi momente de aceeaşi intensitate, pe urmele Sfântului Paul, în cunoaşterea tot mai mare a lui Cristos, „Domnul său” şi „Domnul nostru”.
Pentru Radio Vatican, pr. Adrian Dancă