Trebuie recunoscută, afirmată şi apărată egalitatea în drepturi a femeii şi a bărbatului, în societate şi în familie: discursul Papei la întâlnirea cu asociaţiile catolice de femei din Angola

RV 22 mar 2009. Programul de duminică al vizitei Papei în Angola s-a încheiat după amiază prin întâlnirea, foarte aşteptată, a lui Benedict al XVI-lea cu mişcările catolice de promovare a femeii. Sfântul Părinte s-a adresat unei delegaţii consistente a asociaţiilor feminine în biserica Sf. Anton, păstorită de călugării franciscani capucini, dintr-o zonă foarte populată de la periferia Luandei.

Întâlnirea a avut în centru proclamarea pericopei evanghelice după Sf. Ioan despre nunta din Cana Galileii (Ioan 2, 1-11). Mijlocirea maternă a Sfintei Fecioare Maria, care-i spune lui Isus că nuntaşii "nu mai au vin", a făcut posibilă primirea "vinului celui bun", semnul profetic al noii alianţe între atotputernicia lui Dumnezeu şi inima omului, săracă dar deschisă.

Salutul Papei, încărcat, după cum a spus, "de afecţiune şi speranţă", s-a îndreptat în mod special spre femei, cărora – a subliniat Benedict al XVI-lea – "Dumnezeu le-a încredinţat izvoarele vieţii":
• "Îi îndemn pe toţi la o conştientizare efectivă a condiţiilor nefavorabile la care au fost şi continuă să fie supuse atâtea femei, analizând în ce măsură au fost cauzate de conduita şi atitudinea bărbaţilor, uneori de lipsa lor de sensibilitate sau de responsabilitate".

Planurile lui Dumnezeu sunt diferite, a observat apoi Sfântul Părinte, referindu-se la Sf. Scriptură: aici, ni se spune că Dumnezeu, privind la lucrarea creaţiei, "a văzut că lipsea ceva: toate ar fi fost bune, dacă omul nu ar fi fost singur! Cum putea omul să fie chipul şi imaginea lui Dumnezeu unul şi întreit, a lui Dumnezeu care este comuniune?". Văzând că nu e bine ca omul să fie singur, Dumnezeu a reluat lucrarea creaţiei şi a creat ajutorul care lipsea, l-a înzestrat în mod privilegiat introducând ordinea iubirii, pe care nu o vedea reprezentată suficient în creaţie".
• "După cum ştiţi, dragi Fraţi şi Surori, ordinea iubirii aparţine la viaţa intimă a lui Dumnezeu însuşi, la viaţa trinitară, Duhul Sfânt fiind ipostaza personală a iubirii. Or, 'în fundamentul planului veşnic al lui Dumnezeu, după cum se exprima papa Ioan Paul al II-lea, femeia este cea în care ordinea iubirii în lumea creată a persoanelor îşi găseşte un teren în care să-şi pună prima sa rădăcină" (Scrisoarea apostolică Mulieris Dignitatem, nr. 29).

Într-adevăr, "văzând farmecul fascinant pe care îl iradiază femeia datorită harului intim pe care i l-a dat Dumnezeu, inima bărbatului se iluminează şi se oglindeşte în ea":
• "Femeia este un alt 'eu' în comunitatea umană. Trebuie recunoscută, afirmată şi apărată demnitatea egală a bărbatului şi a femeii: sunt amândoi persoane, spre deosebire de oricare altă fiinţă vie din lumea din jurul lor".

"Amândoi, a continuat Papa, sunt chemaţi să trăiască în profundă comuniune, într-o recunoaştere reciprocă şi dăruire de sine, muncind împreună pentru binele comun cu trăsăturile complementare a ceea ce este masculin şi a ceea ce este feminin":
• "Cine nu percepe, astăzi, necesitatea de a da spaţiu la 'raţiunile inimii'? Într-o lume ca cea actuală, dominată de tehnică, se simte nevoie de complementaritatea femeii, pentru ca fiinţa umană să poată trăi fără a se dezumaniza cu totul. Să ne gândim la ţările în care abundă sărăcia, la regiunile devastate de război, la atâtea situaţii tragice ce rezultă din migraţiile forţate sau nu... Aproape întotdeauna sunt femeile, cele care menţin intactă demnitatea umană, apără familia şi protejează valorile culturale şi religioase".

Şi, a continuat Sf. Părinte, într-o lume care înregistrează în arhivele istoriei aproape exclusiv cuceririle bărbaţilor, pe când în realitate o parte de cea mai mare importanţă se datorează acţiunii determinante şi benefice a femeilor, Papa a amintit în discursul său "două femei extrordinare": Tereza Gomes şi Maria Bonino. Prima, Tereza Gomes, originară din Angola, a murit în 2004 după o viaţă de familie din care s-au născut şapte copii; cu o credinţă creştină de nezdruncinat, Tereza şi-a dovedit cu precădere zelul ei apostolic în anii 1975-76, când o feroce propagandă ideologică şi politică s-a abătut asupra parohiei din care făcea parte, reuşind aproape să ducă la închiderea uşilor bisericii. În aceste clipe, Tereza a devenit liderul credincioşilor care nu s-au resemnat în faţa situaţiei, făcând tot posibilul pentru a avea din nou Sfânta Liturghie: "iubirea ei faţă de Biserică, a afirmat Succesorul lui Petru, a făcut ca ea să fie neobosită în vestirea Evangheliei, sub călăuza preoţilor". A doua femeie extraordinară amintită de Pontif în discursul său este Maria Bonino, medic pediatru italian, voluntară în mai multe centre misionare din Africa; ajunsă la conducerea spitalului de pediatrie din Uije în ultimii ani ai vieţii, a îngrijit mii de copii bolnavi. A trebuit să plătească cu preţul vieţii slujirea bolnavilor în timpul unei teribile epidemii de febră hemoragică de Marburg, sfârşind prin a fi ea însăşi contagiată; a murit la 24 martie 2005 la Luanda, unde la cererea ei a fost şi înmormântată.

În lumina acestor două exemple recente,
• "Astăzi nimeni n-ar trebui să se mai îndoiască de faptul că femeile, pe baza demnităţii lor egale cu a bărbaţilor, au 'dreptul deplin de a pătrunde activ în orice domeniu al vieţii publice, iar dreptul lor trebuie să fie afirmat şi ocrotit chiar şi prin instrumente legale, acolo unde acestea sunt considerate necesare. Cu toate acestea, recunoaşterea rolului public al femeilor nu trebuie să diminueze funcţia de neînlocuit pe care ele o au în interiorul familiei: aici, de fapt, contribuţia lor la binele şi dezvoltarea socială, chiar dacă este apreciat mai puţin, este de valoare într-adevăr inestimabilă' (Mesajul pentru Ziua mondială a păcii din 1995, nr. 9).

"De altfel, la nivel personal, a continuat Benedict al XVI-lea, femeia simte propria demnitate nu atât ca rezultat al afirmării drepturilor pe plan juridic, cât mai ales ca urmare directă a atenţiilor materiale şi spirituale primite în inima familiei".
•"Prezenţa maternă în sânul familiei este atât de importantă pentru stabilitatea şi creşterea acestei celule fundamentale a societăţii, încât ar trebui recunoscută, lăudată şi sprijinită în orice mod posibil. Şi din acelaşi motiv, societatea trebuie să amintească soţilor şi taţilor responsabilităţile lor cu privire la propria familie".

Familiile înseşi, a notat Pontiful, îşi dau seama de faptul că niciun cuplu uman nu poate, doar pe baza propriilor eforturi, să ofere în mod adecvat copiilor iubirea şi sensul vieţii. Ca să spui cuiva 'viaţa ta este bună, chiar dacă nu-i cunosc viitorul', este nevoie, a afirmat Papa, de o autoritate şi de o credibilitate mai mare decât cea pe care o pot oferi părinţii singuri. Creştinii, a încheiat Sfântul Părinte, ştiu că această autoritate mai mare a fost atribuită acelei familii mai mari pe care Dumnezeu, prin mijlocirea Fiului său Isus Cristos şi a darului Duhului Sfânt, a creat-o în istoria umană, şi anume Bisericii:
• "Vedem aici în acţiune Iubirea eternă şi indestructibilă care asigură vieţii fiecăruia dintre noi un sens permanent, chiar dacă nu-i cunoaştem viitorul. Din acest motiv, edificarea oricărei familii creştine se face în interiorul acelei familii mai mari care este Biserica, cea care o sprijină şi o strânge la piept, garantând că asupra ei se aşează, acum şi în viitor, da-ul Creatorului".

"Fie ca Maica Domnului de la sanctuarul din Muxima să fie steaua vieţii voastre: Ea să vă păstreze uniţi în marea familie a lui Dumnezeu!".

Aici, serviciul audio: