Luanda: întâlnirea Papei cu autorităţile politice şi civile angoleze, şi membrii Corpului
diplomatic după colocviul cu preşedintele Republicii
(RV - 20 martie 2009) Vineri după ceremonia de
bun venit în Angola, Papa s-a transferat la sediul nunţiaturii apostolice
din Luanda apoi la ora 17 a făcut o vizită de curtoazie preşedintelui
Eduardo Dos Santos la palatul prezidenţial. Aici, după colocviul
privat, prezentarea familiei, fotografiile oficiale şi schimbul de daruri, Preşedintele
l-a însoţit pe Papa în salonul de onoare, unde au ţinut discursuri în prezenţa autorităţilor
politice şi civile angoleze şi a membrilor Corpului diplomatic.
În cuvântul
său Benedict al XVI-lea a contextualizat vizita şi a invitat responsabilii la un mai
mare efort pentru dezvoltarea ţării şi a continentului. „După 27 de ani de război
civil care a devastat această ţară, pace - a observat Pontiful - a început să prindă
rădăcini, purtând cu sine roadele stabilităţii şi libertăţii. Eforturile palpabile
ale guvernului depuse pentru a stabili infrastructurile şi reface instituţiile fundamentale
pentru progresul şi bunăstarea societăţii au făcut să reînflorească speranţa între
cetăţenii naţiunii. Nu lipsesc în diferite părţi ale ţării exemple de învăţători,
lucrători sanitari şi funcţionari statali care, cu mici salarii, slujesc cu integritate
şi devotament comunităţile umane; creşte numărul persoanelor angajate în activitatea
de voluntariat în serviciul celor mai nevoiaşi. • Angola ştie că a sosit pentru
Africa timpul speranţei…Voi puteţi transforma continentul, eliberând poporul vostru
de flagelul avidităţii, al violenţei şi dezordinii, conducându-l pe calea marcată
de principiile indispensabile oricărei democraţii civile moderne: respectarea şi promovarea
drepturilor omului, un guvern transparent, o magistratură independentă, o comunicare
socială liberă, o administraţie publică onestă, o reţea de şcoli şi spitale care funcţionează
în mod adecvat, şi determinarea fermă, înrădăcinată în convertirea inimilor, de a
curma o dată pentru totdeauna corupţia”. Papa a făcut apoi referinţă la rolul fundamental
al abordării etice în privinţa dezvoltării. Nu este vorba doar de „o problemă teoretică”,
ci de glasul care vine din adâncul oamenilor. „Cererea lor de la cei care slujesc
politica, în administraţia publică, în agenţiile internaţionale şi în companiile multinaţionale
este mai presus de toate aceasta: fiţi alături de noi în mod cu adevărat uman; însoţiţi-ne
pe noi, familiile noastre, comunităţile noastre!” • „Dezvoltarea economică şi
socială a Africii cere coordonarea din partea guvernului naţional prin iniţiative
regionale şi deicizii internaţionale. O atare coordonare presupune faptul ca naţiunile
africane să fie văzute nu doar la destinatare ale planurilor şi soluţiilor elaborate
de alţii. Africanii înşişi, lucrând împreună pentru binele comunităţilor lor, trebuie
să fie agenţii principali ai dezvoltării lor”. În această privinţă, - a observat
Papa, există un număr din ce în ce mai mare de iniţiative eficiente care merită să
fie susţinute. Dintre acestea Papa a menţionat „Noul Parteneriat pentru Dezvoltarea
Africii”, Pactul asupra securităţii, stabilităţii şi dezvoltării Regiunii Marilor
Lacuri, Kimberley Process, Publish What You Pay Coalition şi Extractive Industries
Transparency: obiectivul lor comun este de a promova transparenţa, practicarea onestă
a comerţului, buna guvernare. Cât priveşte comunitatea internaţională în ansamblul
ei, Benedict al XVI-lea a subliniat că este de urgentă importanţă coordonarea eforturilor
pentru a înfrunta chestiunea schimbărilor climatice, deplina şi justa realizare a
angajamentelor pentru dezvoltare indicate de Doha round şi deopotrivă realizarea promisiunii
ţărilor dezvoltate de multe ori repetată de a destina 0,7% din produsul intern brut
ajutoarelor oficiale pentru dezvoltare. Această asistenţă este şi mai necesară astăzi
din cauza dezordinii financiare mondiale în act; auspiciile Papei au fost ca ea să
nu fie una din victimele sale în plus. Episcopul Romei s-a oprit apoi asupra rolului,
dar şi a situaţiei dificile a familiei. „Familia este fundamentul pe care este construit
edificiul social” (Ecclesia in Africa,80). Numeroase presiuni se abat asupra familiei:
nelinişti şi umiliri din cauza sărăciei, şomaj, boli, exil, pentru a menţiona doar
câteva. Deosebit de revoltător este jugul oprimant al discriminării asupra femeilor
şi fetelor, fără a mai vorbi despre practica de nedescris a violenţei şi exploatării
sexuale care le pricinuieşte atâtea umiliri şi traume. Trebuie să menţionez şi o altă
sferă de gravă preocupare: măsurile politice adoptate de aceia care, atraşi de mirajul
de a face să înainteze „edificiul social”, îi periclitează însăşi bazele lui. Cât
de amară este ironia acelora care promovează avortul între îngrijirile sănătăţii „materne”!
Cât de deconcertantă este teza celora potrivit cărora suprimarea vieţii ar fi o chestiune
de sănătate reproductivă (Cf Protocolul de la Maputo, art. 14)!” • „Benedict al
XVI-lea a subliniat apoi importanţa angajării Bisericii, care stă alături de cei mai
săraci ai acestui continent. „Pot să vă asigur că ea, prin iniţiative diecezane şi
nenumărate opere educative, sanitare şi sociale ale diferitelor Ordine călugăreşti,
programe de dezvoltare susţinute de Caritas şi de alte organizaţii, va continua să
facă tot ce îi este posibil pentru a susţine familiile - inclusiv cele lovite de
efectele tragice ale maladiei SIDA - şi pentru a promova egala demnitatea egală între
femei şi bărbaţi pe baza unei armonioase complementarităţi”.