Lupta împotriva maladiei SIDA: poziţia Bisericii. Dezbaterea la Uniunea Europeană

(RV - 19 martie 2009) Continuă reacţiile la cuvintele Papei asupra maladiei SIDA, o tragedie - a spus Pontiful în timpul zborului de la Roma la Yaoundé în Camerun - ce nu se poate depăşi prin distribuirea de prezervative”: este nevoie - a adăugat - de un comportament uman moral şi o mare atenţie faţă de bolnavi. Uniunea Europeană a intervenit în dezbatere reafirmând că autorităţile de la Bruxelles - în lupta împotriva virusului HIV - „susţin distribuirea şi folosirea corectă” a mijloacelor profilactice. Pe aceeaşi poziţie, Franţa, Germania, Belgia şi Spania.

 
Într-o notă, directorul Sălii vaticane de presă, părintele Lombardi, precizează că Sfântul Părinte a reafirmat poziţiile Bisericii Catolice şi liniile esenţiale ale angajării ei în combaterea teribilului flagel constituit de SIDA. Întâi, prin educaţia la responsabilitatea persoanelor în folosirea sexualităţii şi prin reafirmarea rolului esenţial al căsătoriei şi al familiei. Doi: prin cercetarea şi aplicarea tratamentelor eficiente pentru SIDA, punându-le la dispoziţia unui număr cât mai mare de bolnavi. Trei: prin asistenţa umană şi spirituală acordată bolnavilor de SIDA la fel ca tuturor celor suferinzi. Acestea, continuă Nota, sunt direcţiile în care Biserica îşi concentrează propria angajare, neconsiderând că ţintind în mod esenţial spre o cât mai amplă distribuţie de prezervative este în realitate calea cea mai bună, mai clarvăzătoare şi eficientă pentru contrastarea flagelului şi tutelarea vieţii umane.

Asupra chestiunii a intervenit şi cotidianul L’Osservatore Romano: într-un editorial publicat pe prima pagină, semnat de directorul Gian Maria Vian se subliniază faptul cum călătoria Pontifului în Africa a fost redusă de mass-media la un singur aspect, adică cel al metodelor pentru a contrasta răspândirea maladiei SIDA.

Papa în intervenţia sa - amintim - a afirmat între altele că „realitatea cea mai eficientă, mai prezentă, mai puternică în lupta împotriva bolii SIDA” este „tocmai Biserica Catolică”. De fapt, circa 30 % din totalul centrelor de tratament pentru SIDA, existente în lume sunt catolice, în circa 90 de ţări: şi sunt gratuite.

Aici serviciul audio:

 
Dar, iată, în continuare cuvintele Sfântului Părinte pronunţate în avion:

Întrebarea ziaristului de la televiziunea franceză France 2: - Sanctitate, între multele rele de care suferă Africa, este, şi în mod particular cel al răspândirii bolii SIDA. Poziţia Bisericii Catolice asupra modului de a lupta împotriva ei este adeseori considerată nerealistă şi ineficientă. Veţi aborda această temă, în timpul călătoriei? Prea Sfinte Părinte, puteţi răspunde în franceză la această întrebare?

Răspunsul papei Benedict al XVI-lea: Dumneavoastră vorbiţi bine italiana… De fapt, eu aş spune contrariul. Consider că realitatea cea mai eficientă, mai prezentă, mai puternică a luptei împotriva maladiei SIDA este tocmai Biserica Catolică, cu mişcările sale, cu diferitele sale realităţi. Mă gândesc la Comunitatea Sfântul Egidiu care face atât de mult - în mod vizibil şi chiar invizibil - pentru lupta împotriva SIDA, la călugării camilieni, şi atâţia alţii, la atâtea călugăriţe care sunt la dispoziţia bolnavilor…Aş spune că nu se poate depăşi această problemă a bolii SIDA doar cu bani. Sunt necesari, dar dacă nu există sufletul care să ştie să-i aplice, nu ajută, nu se poate depăşi prin distribuirea de prezervative: din contra, măresc problema. Soluţia poate fi doar una dublă: prima, o umanizare a sexualităţii, adică o reînnoire spirituală şi umană care să poarte cu sine un nou mod de a se comporta unul cu altul, şi a doua, o adevărată prietenie şi, mai presus de toate, faţă de persoanele suferinde, o disponibilitate, chiar cu sacrificii, cu renunţări personale, pentru a fi cu cei suferinzi. Aceştia sunt factorii care ajută şi care poartă cu sine şi progrese adevărate şi vizibile. De aceea, aş zice această dublă forţă a noastră de a reînnoi omul lăuntric, de a-i da forţă spirituală, şi această capacitate de a suferi cu cei suferinzi, de a rămâne prezent în situaţiile de încercare. Mi se pare răspunsul just, iar Biserica face aceasta şi astfel oferă o contribuţie foarte mare şi importantă. Le mulţumesc tuturor celor care o fac.