"În faţa suferinţei sau a violenţei, a sărăciei şi a foametei, a corupţiei şi a abuzului de putere, un creştin nu poate rămâne niciodată în tăcere": Benedict al XVI-lea la sosire pe aeroportul din Yaoundé (Camerun) în prima etapă a călătoriei sale apostolice în Africa

RV 17 mar 2009. La sosire pe aeroportul din Yaoundé, capitala Camerunului, Benedict al XVI-lea a fost primit de cele mai înalte funcţii civile şi religioase ale Ţării africane. După intonarea imnurilor pontifical şi camerunez, Papa a ţinut primul său discurs în prezenţa şefului Statului, Paul Biya:
• "Vă salut pe toţi cei care mă onoraţi cu prezenţa voastră în această ocazie şi doresc să vă exprim bucuria de a mă afla aici, pe pământul Africii, pentru prima dată de la alegerea mea la Scaunul lui Petru". Papa a salutat apoi episcopii preoţii şi credincioşii laici prezenţi, precum şi membrii celorlalte Confesiuni creştine şi pe credincioşii celorlalte religii care, a observat, au voit să dea prin prezenţa lor un semn elocvent despre armonia din această ţară existentă între diferitele tradiţii religioase.

• "Vin în mijlocul vostru ca Păstor, vin ca să-i întăresc în credinţă pe fraţii şi surorile mele. Aceasta este misiunea pe care Cristos a încredinţat-o lui Petru la Ultima Cină, aceasta este şi misiunea Succesorului lui Petru". "Când Petru predica mulţimilor venite la Ierusalim pentru Rusalii, erau prezenţi în mijlocul lor şi pelerini provenind din Africa. Şi în primele secole ale creştinismului, mărturia a numeroşi mari sfinţi ai acestui continent – Sfântul Ciprian, Sfânta Monica, Sfântul Augustin, Sfântul Atanaziu, pentru a numi doar câţiva dintre ei – arată locul remarcabil al Africii în analele istoriei Bisericii. Încă de atunci şi pînă în zilele noastre, nenumăraţi misionari şi numeroşi martiri au continuat să dea mărturie pentru Cristos în toată Africa, iar astăzi Biserica este binecuvântată de prezenţa a circa o sută cincizei de milioane de membri". Succesorul lui Petru – a afirmat Benedict al XVI-lea – a venit în Africa "să celebreze împreună cu voi credinţa în Cristos, care dă viaţă, credinţa care sprijină şi alimentează atât de numeroşi fii şi fiice pe acest mare continent!".

Continuând discursul său în engleză, Sfântul Părinte a amintit că la Yaoundé, în 1995, predecesorul său Ioan Paul al II-lea promulga exhortaţia apostolică post-sinodală 'Ecclesia in Africa', rod al primei Adunări Speciale pentru Africa a Sinodului Episcopilor, desfăşurată la Roma în anul precedent. Şi aici, Benedict al XVI-lea a subliniat unul din obiectivele călătoriei sale apostolice în Africa:

• "Am venit aici să prezint Instrumentum Laboris pentru a doua Adunare Specială a Sinodului Episcopilor, care se va desfăşura la Roma în luna octombrie anul acesta. Părinţii sinodali vor reflecta împreună la tema 'Biserica în Africa în serviciul reconcilierii, dreptăţii şi păcii. Voi sunteţi sarea pământului, voi sunteţi lumina lumii (Mt 5,13-14)". La aproape zece ani din noul mileniu, acest moment de har este o chemare adresată tuturor episcopilor, preoţilor, persoanelor consacrate şi credincioşilor laici de pe continent, de a se dărui din nou misiunii Bisericii spre a purta speranţă în inimile oamenilor din Africa şi, prin aceasta, popoarelor din întreaga lume".

În continuarea discursului său, Sfântul Părinte a evidenţiat situaţia actuală de pe "continentul speranţei", amintind că "chiar şi în mijlocul celor mai mari suferinţe, mesajul creştin este întotdeauna aducător de speranţă". Viaţa Sfintei Iosefina Bakhita oferă, în acest sens, un exemplu luminos al transformării pe care întâlnirea cu Dumnezeul cel viu o poate aduce într-o situaţie de mare asuprire şi injustiţie.
• "În faţa suferinţei sau a violenţei, a sărăciei şi a foametei, a corupţiei şi a abuzului de putere, un creştin nu poate rămâne niciodată în tăcere. Mesajul mântuitor al Evangheliei cere să fie proclamat cu tărie şi claritate, astfel încât lumina lui Cristos să poată străluci în întunericul din viaţa persoanelor. Aici, în Africa, la fel ca în multe alte părţi ale lumii, nenumăraţi bărbaţi şi femei aşteaptă cu nerăbdare să audă un cuvânt de speranţă şi încurajare. Conflictele regionale lasă în urmă mii de persoane fără adăpost, nevoiaşi, orfani şi văduve. Într-un continent care, în timpurile trecute, a văzut mulţi dintre oamenii săi răpiţi cu cruzime şi transportaţi dincolo de mare ca să lucreze ca sclavi, traficul de fiinţe umane de astăzi, în special de copii şi femei lipsiţi de apărare, a devenit o nouă formă de sclavie.

• "Într-un timp de criză alimentară globală, dezordine financiară şi modele greşite de schimbări climatice, suferinţa Africii depăşeşte orice măsură: din ce în ce mai multe persoane din populaţia ei cad pradă foamei, sărăciei şi bolilor. Ei imploră cu voce tare reconciliere, dreptate şi pace, şi este tocmai ceea ce Biserica le oferă. Nu forme noi de asuprire economică sau politică, ci libertatea inestimabilă a fiilor lui Dumnezeu (cf Romani 8,21). Nu impunerea unor modele culturale care ignoră drepturile celor nenăscuţi, ci apa curată şi vindecătoare a Evangheliei vieţii. Nu amare rivalităţi interetnice sau interreligioase, ci echitate, dreptate şi bucuria Împărăţiei lui Dumnezeu, descrisă de papa Paul al VI-lea drept 'civilizaţia iubirii' (cf Alocuţiune la Regina Coeli, Duminica Rusaliilor, 1970)".

Benedict al XVI-lea a observat apoi că mai bine de o pătrime din populaţia cameruneză este catolică, ceea ce permite Bisericii să-şi desfăşoare bine misiunea ei de încurajare şi reconciliere. Din misiunea Bisericii face parte şi slujirea din domeniul sănătăţii şi al educaţiei, a afirmat Sfântul Părinte, care a afirmat că "ar fi de dorit ca bolnavii de Sida să poată primi în această ţară un tratament gratuit". Eforturile depuse de generaţii de misionari profesori, s-au concretizat acum în existenţa Universităţii Catolice a Africii Centrale, un semn de mare speranţă pentru viitorul acestei regiuni.

• "Camerunul este în acelaşi timp un pământ de speranţă pentru mulţi bărbaţi şi femei din această regiune centrală a Africii. Mii de refugiaţi, fugind din ţări devastate de război, au găsit primire aici. Este o ţară a vieţii, în care guvernul vorbeşte în mod deschis pentru apărarea drepturilor copiilor pe cale de a se naşte. Este o ţară de pace: prin dialogul instaurat, Camerun şi Nigeria au soluţionat diferendum privind peninsula Bakassi şi au arătat lumii că diplomaţia răbdătoare poate să ducă la un rezultat bun. Este o ţară tânără, o ţară binecuvântată pentru că are o populaţie tânără, plină de vitalitate şi hotărâtă să construiască o lume mai justă şi paşnică. Pe bună dreptate, Camerunul este considerat 'o Africă în miniatură', o patrie pentru peste două sute de grupuri etnice diferite capabile să trăiască în armonie. Iată tot atâtea motive de a aduce mulţumire şi laudă lui Dumnezeu!

"Venind astăzi în mijlocul vostru – a încheiat Benedict al XVI-lea – mă rog pentru ca Biserica de aici şi din toată Africa să crească mai departe în sfinţenie, în serviciul reconcilierii, dreptăţii şi păcii.
• "Dumnezeu să binecuvânteze Camerunul! Dumnezeu să binecuvânteze Africa!".

Aici, serviciul audio cu vocea Papei: