Mulţumirile episcopilor aduse Papei pentru scrisoarea referitoare la episcopii consacraţi de mons. Lefebvre. Cu noi cardinalul arhiepiscop de Paris, preşedintele episcopatului german şi episcopul de Lugano

(RV - 13 martie 2009) Profundă gratitudine: acesta este sentimentul marcant al reacţiilor episcopilor la scrisoarea lui Benedict al XVI-lea privind revocarea excomunicării celor patru episcopi ai Fraternităţii Sfântul Pius al X-lea. Un document care a trezit un vast ecou, nu numai în lumea catolică, şi care este definit din mai multe părţi drept „fără precedent”. Vineri dimineaţă intervenind la reuniunea de studiu organizată de Consiliul Pontifical al Comunicărilor Sociale, la care participă peste 80 de episcopi din toată Biserica catolică, responsabili de sectorul comunicaţiilor în cadrul Conferinţelor episcopale respective, cardinalul Tarcisio Bertone a afirmat că „Papa nu este singur”, întrucât „toţi colaboratorii săi apropiaţi „sunt profund uniţi cu el”.

Benedict al XVI-lea nu este deci singur. Episcopii sunt cu el. Toţi sunt unanimi în a sublinia stilul inedit, umil şi curajos, totodată sincer şi fratern, folosit de Papa în scrisoarea asupra chestiunii episcopilor lefebvrieni. Preşedintele Conferinţei episcopale germane, mons. Robert Zollitsch, care vineri dimineaţă l-a întâlnit pe Papa, a pus accentul pe aspectul extraordinar al gestului Sfântului Părinte:
• Ich habe ein Schreiben eines Papstes in dieser persönlichen Art …Nu mi s-a întâmplat să citesc o scriere a unui Papă atât de personală şi atât de deschisă. Şi aceasta îmi place foarte mult. Este şi un semn al comunicării, un semn al faptului că Papa însuşi doreşte să intre în colocviu cu episcopii şi să explice întregului colegiu episcopal care au fost motivele care l-au determinat şi cum a perceput el toată situaţia. A făcut-o deoarece a avut senzaţia de a nu fi fost înţeles îndeajuns în ceea ce priveşte scopul ultimului său act. Îmi place faptul că Papa a exprimat totul în mod atât de personal”.

Stilul inedit al acestui document este evidenţiat şi de cardinalul, arhiepiscop de Paris, André Vingt-Trois:
• Le style de cette lettre est tout à fait personnel…Stilul acestei scrisori este într-adevăr personal. Mă gândesc că Papa a fost sensibil, consider că a fost impresionat de reacţia unor creştini întrucât el a perceput că pentru unii - cum el însuşi a spus - aceasta a fost ocazia de a readuce la lumină răni vechi, resentimente, neplăceri. Există însă şi posibilitatea de a exprima un ataşament profund faţă de Biserică. De aceea, era necesar ca Papa să adreseze un mesaj acestor credincioşi. Având în vedere primele reacţii pe care le-am auzit, comentariile sunt foarte pozitive şi luând în considerare explicaţiile şi reflecţiile pe care Papa le prezintă. A doua reflecţie pe care aş vrea să o fac este că acest raport viu dintre Sediul lui Petru şi Bisericile particulare este cel care formează ţesutul vieţii Bisericii; prin urmare, nu ne miră faptul că acest ţesut este viu, că există schimburi consistente şi bogate între Papa şi episcopi: este însăşi esenţa acestui raport!

Gratitudine este exprimată Papei şi de episcopatul austriac, reunit în aceste zile în sesiunea plenară de primăvară. Într-o notă, episcopii Austriei subliniază atenţia pastorală a lui Benedict al XVI-lea, care a dorit să explice pe larg raţiunile care l-au făcut să revoce excomunicarea episcopilor lefebvrieni. Şi episcopii italieni, printr-o notă a Conferinţei episcopale, exprimă preţuire şi gratitudine pentru cuvântul de clarificare al Papei. La rândul lor, episcopii englezi subliniază umilinţa Papei exprimată în acest document, în timp ce episcopii belgieni apreciază spiritul de împăcare care îl însufleţeşte pe Pontif. Vie satisfacţie e fost manifestată şi de episcopatul elveţian. Iată comentariul mons. Pier Giacomo Grampa, episcop de Lugano:
• Am primit această scrisoare a Sfântului Părinte cu profundă emoţie şi datorită accentelor de umilinţă, de fraternitate pe care le dovedeşte. Scrisoarea subliniază un stil de delicateţe. Auspiciile sunt ca atare stil să pătrundă în conducerea ordinară a Bisericii. Reînnoim Sfântului Părinte solidaritatea noastră. Această scrisoare este dovada despre cât au fost de nejustificate afirmaţiile răuvoitoare îndreptate fără temei împotriva lui, dar aceasta ar putea şi să reprezinte pozitiv redescoperirea unor dimensiunii pe care mulţi nu le sesizează”.

La rândul său, superiorul Fraternităţii Sfântul Pius al X-lea, mons. Bernard Fellay, a mulţumit Papei pentru scrisoare şi a dat asigurări că nu este intenţia lefebvrienilor să se oprească la Tradiţia din 1962, adică înainte de Conciliul Vatican II.

Aici serviciul audio: