La Universitatea Laterană, reuniune de studiu asupra primei Enciclice a lui Ioan Paul al II-lea "Redemptor Hominis", din 4 martie 1979

(RV - 10 martie 2009) La 4 martie 1979, la puţine luni de la alegerea sa, Ioan Paul al II-lea publica prima sa Enciclică „Redempotr hominis”, document în care tânărul Pontif îşi expune convingerile sale spiritual şi trasa liniile viitoarei sale acţiuni pastorale. Treizeci de ani după, Institutul care acelaşi nume al Enciclicei reflectă asupra „memoriei” şi „profeţiei” acelor pagini, într-o reuniune de studiu găzduită marţi şi miercuri, 10 şi 11 martie, de Universitatea Pontificală Laterană.

Între conferenţiarii primei zile de lucrări, prof. Philippe Chenaux, titular la catedra de Istorie a Bisericii la aceeaşi universitate, a pus în lumină influenţa Conciliului Vatican II asupra temelor Enciclicei „Redemptor Hominis”.
• „Ceea ce oarecum nu poate să nu-l impresioneze pe cine citeşte această Enciclică este importanţa - chiar numerică - a referinţelor la învăţătura Conciliului, în mod special la cele din Constituţia pastorală „Gaudium et spes” despre Biserica în lumea contemporană la care pe atunci tânărul Karol Wojtyła a adus o contribuţie considerabilă. Această moştenire conciliară este forate prezentă în text. şi întrucât documentele Conciliului sunt foarte citate, şi chiar cele ale lui Paul al VI-lea şi ale lui Ioan al XXIII-lea. Mi se pare că prin această enciclică Papa a voit să facă să se vadă că tot programul săi are ca reper această moştenire a Conciliului şi a voit să arate că tot programul Pontificatului săi nu este altceva decât aplicarea deciziilor Conciliului, în special în tot ceea ce priveşte mărturia pe care Biserica trebuia să o dea în raport cu lumea”.

Aţi definit „Redemptor hominis” un document foarte personal, poate cel mai personal al lui Ioan Paul al II-lea…
• „Da, deoarece se referă de la începutul Enciclicei la prima Enciclică a lui Paul al VI-lea - Ecclesiam suam - care şi ea a fost un document foarte personal. Deşi neavând în mână documentele pentru a demonstra aceasta în mod riguros pe plan istoric, pot spune că atât lectura textului cât şi rapiditatea cu care a fost publicată, - doar şase luni după alegere - la fel ca şi temele care sunt tratate, care reiau tot ceea ce a spus şi a scris înainte, ca profesor, apoi ca păstor al Bisericii de la Cracovia, demonstrează că este vorba de un text foarte, foarte personal”.