Cardinalul Poupard prezidează celebrările pentru al VII-lea centenar al începutului permanenţei papilor la Avignon

(RV - 6 martie 2009) Începând de sâmbătă 7 martie au loc două zile de celebrări la Avignon pentru marcarea celui de-al şaptelea centenar al începutului permanenţei papilor în acest oraş din sudul Franţei. Prezidează ceremoniile trimisul special al lui Benedict al XVI-lea, cardinalul Paul Poupard, preşedinte emerit al Consiliului Pontifical al Culturii. Reşedinţa pontificală a fost transferată la Avignon de papa Clement al V-lea pentru a garanta mai bine libertatea Bisericii într-o perioadă în care la Roma autonomia papilor era în pericol. După aproape 70 de ani, în 1377, papa Grigore al XI-lea a decis întoarcerea la sediul roman.

Despre semnificaţia acestor celebrări să-l ascultăm pe însuşi cardinalul Paul Poupard, trimisul Papei:
• Aş zice înainte de toate continuitatea - cum subliniază scrisoarea autografă pe care mi-a trimis-o Sfântul Părinte numindu-mă trimis al său special pentru al VII-lea centenar al permanenţei Pontifilor Romani la Avignon: manifestarea faptului că de la Petru, primul Vicar al lui Cristos pe pământ, la Benedict al XVI-lea, trecând prin Avignon, Papalitatea îşi afirmă continuitatea bimilenară.
 
Cum se explică din punct de vedere istoric permanenţa în oraşul francez?
• Dintr-un punct de vedere istoric reprezenta necesitatea, percepută de Papa, de cardinali şi de toţi, care pentru a garanta exerciţiul ministerului lui Petru trebuie pentru moment să meargă afară din Roma, menţinând însă întotdeauna ideea de a se întoarce.

În cărţile de istorie se vorbeşte adesea despre „captivitatea de la Avignon”: mai are vreun sens acest mod de exprimare?
• Aş spune că astăzi nu mai are sens. Nu este vorba de captivitate, deoarece Papii s-au dus acolo în mod liber, neputând merge în altă parte. Oraşul Avignon era foarte important fiindcă se afla în orbita Statelor Pontificale şi este important să se repete: Avignon era aproape de regatul Franţei dar nu era în Franţa.
 
Ce a însemnat pentru Biserică această permanenţă la Avignon?
• Pentru Biserică a însemnat un moment dificil, deoarece nu era deloc normal ca un episcop să fie constrânsă să trăiască afară din dieceză, mai ales când e vorba de episcopul Romei. Însemna că Papalitatea era supusă prefacerilor politice şi, de fapt, am trebuit să ajungem la timpurile noastre cu Pactele Laterane, de la încheierea cărora am sărbătorit luna trecută 80 de ani, care au asigurat independenţa Sfântului Scaun.

Revenind la Avignon: sunt renumite apelurile Sfintei Ecaternia de Siena pentru ca Papii să se întoarcă la Roma…
• Nu este vorba că ar fi fost de o parte Papa care voia să rămână la Avignon şi de altă parte Ecaterina de Siena: Papa voia să se întoarcă la Roma, dar existau dificultăţi. În apelurile - pe care le-am citit şi care sunt texte aprinse - Ecaterina spune că nu e normal ca episcopul Romei să fie în afara Romei şi că Cristos îl vrea la Roma. De fapt, când se citeşte istoria, se descoperă că Papa, care a luat decizia de a se întoarce la Roma, a avut un mare curaj, întrucât anturajul său nu înţelegerea să se întoarcă deoarece cunoştea bine situaţia de la Roma, Dar Sfânta Ecaterina a avut un rol spiritual important dându-şi contribuţia pentru ca dificultăţile să fie depăşite.
 
Ce spune Bisericii de azi această pagină de istorie?
• Mi se pare că spune în mod simplu, dar foarte ferm, că cele spuse de Isus în Evanghelie sunt clare: „daţi-i cezarului ce este al cezarului şi lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu” (Mc 12,17). În afară de aceasta, spune că Papalitatea nu trebuie să aibă o putere temporală ci spirituală, cum a spus Pius al XI-lea pentru semnarea Pactelor Laterane: e necesar exclusiv un petic de teren pentru a putea fi în ochii lumii independenţi de puterile temporale”.

Aici serviciul audio: