Vestiţi-l pe Cristos cu forţa simplă a adevărului: Benedict al XVI-lea în colocviul cu clerul diecezei de Roma

(RV - 27 februarie 2009) E necesar să nu se piardă forţa simplă a adevărului. Este una din reflecţiile cele mai intense oferite joi dimineaţă de papa Benedict al XVI-lea parohilor, vice-parohilor şi preoţilor colaboratori din dieceza de Roma în tradiţionala întâlnire la începutul Postului Mare în Vatican. Un schimb de idei familial care, între multele subiecte abordate, s-a oprit în special asupra misiunii evanghelizatoare a preoţilor chemaţi să adapteze programele lor pastorale la noile exigenţe ale unei dieceze cu adevărat unice precum este cea condusă de succesorul lui Petru. Să reparcurgem unele pasaje fundamentale ale acestui colocviu.

Un episcop şi parohii săi împreună pentru a se confrunta, a-şi povesti propriile experienţe, bucurii şi falimente, dubii şi speranţe: aceasta a fost mai presus de toate întâlnirea lui Benedict al XVI-lea, joi 26 februarie, cu clerul roman, în marea aulă a binecuvântărilor de deasupra atriumului bazilicii vaticane.

Un colocviu în stil familial cum Papa a ţinut să sublinieze:
• „Suntem împreună pentru ca voi să puteţi să-mi povestiţi experienţele voastre, suferinţele voastre şi chiar succesele şi bucuriile voastre. Deci, nu aş zice că aici vorbeşte un oracol şi voi întrebaţi, dar suntem într-un schimb familial, unde şi pentru mine este foarte important să cunosc prin voi viaţa din parohii, experienţele voastre, cu Cuvântul lui Dumnezeu în contextul lumii noastre de azi. Aş vrea astfel să învăţ şi eu, să mă apropii de realitatea de care unul în Palatul Apostolic poate fi puţin prea la distanţă”.

Benedict al XVI-lea, răspunzând la cererile unui sfat din partea câtorva parohi - opt au fost întrebările puse - s-a oprit asupra criteriilor care ar trebui să călăuzească un preot în vestirea Evangheliei. A indicat astfel în binomul „Cuvânt - Mărturie” calea de urmat pentru a ajunge la inima omului de azi, adesea confuz şi dezorientat. Apoi, i-a încurajat pe preoţii săi să nu piardă simplitatea Adevărului: adevărul unui Dumnezeu care este aproape de noi, care vorbeşte cu noi:
• „Trebuie de asemenea să ţinem cont, fără false simplificări, că cei doisprezece Apostoli erau pescari şi meşteşugari ai acelei provincii, Galileea, fără o pregătire deosebită, fără o cunoaştere în ce priveşte marea lume greacă şi latină; au mers în toate părţile Imperiului şi chiar în afara Imperiului până în India şi l-au vestit pe Cristos cu simplitate şi cu forţa simplităţii, ce este adevărat despre El. Mi se pare important să nu pierdem simplitatea adevărului”.

Pontiful a pus astfel accentul pe rolul fundamental pe care îl are astăzi parohul în viaţa Bisericii precum şi a societăţii:
• „Cine cunoaşte mai bine decât parohul oamenii de azi? La paroh vin oamenii, adesea fără măşti, nu cu alte pretexte dar în situaţia suferinţei, a bolii, a morţii, a problemelor din familie. Vin la confesional, la locul mărturisirii fără mască, cu propria viaţă, cu propria fiinţă. Nici o altă profesie nu dă această posibilitate de a cunoaşte omul cum este în umanitatea sa şi în rolul pe care îl are în societate”.

Da la paroh la parohie: Papa a invitat preoţii să deschidă bisericile celui în căutare de Dumnezeu, să redescopere experienţe vechi precum cea a catehumenatului:
• „Mi se pare important împreună cu Cuvântul a crea un loc de ospitalitate a credinţei, un loc unde se face o experienţă treptată a credinţei şi aici văd şi sarcina parohiei de a oferi ospitalitate pentru cei care nu cunosc această viaţă specifică. A nu fi un mediu închis - noi avem obiceiurile noastre - dar e nevoie a se deschide căutând a crea şi ’antreuri’, adică spaţii de apropiere”.

Comunitatea credincioşilor, a continuat, este o realitate preţioasă ce nu trebuie subevaluată. Mărturia sa, de fapt, arată că credinţa este vie, nu este doar un lucru din trecut:
• „Mărturia comunităţii care crede ca fundal al Cuvântului, al Vestirii, este de foarte mare importantă şi trebuie să o deschidem, pe cât putem, cu ajutorul Cuvântului, celor care îl caută pe Dumnezeu”.

De cuvânt, a mai spus, trebuie legată mărturia, primirea săracilor şi a celor nevoiaşi, dar şi vestirea evanghelică făcută celor bogaţi ca să-şi deschidă inimile. Credincioşii sunt astfel chemaţi să dea credibilitate, gata să dea răspuns oricui le cere cont de speranţa care este în ei:
• „Creştinii ar trebui să fie ferment de dreptate, de integritate, de rectitudine şi de caritate în societatea noastră frământată de atâtea probleme, de atâtea pericole, dar şi de atâta corupţie care există. Mi se pare că în felul acesta îndeplinesc şi un rol misionar fiind realmente persoane cu o viaţă corectă.
 
Aici serviciul audio: